Femeile care I-au spus „bun venit”!

Femeile care I-au spus bun venit

Citeşte despre întâlnirea Elisabetei cu Maria. De unde ştim că ea a înţeles, într-o anumită măsură, marile evenimente care aveau loc?

Luca 1:39-45
39. Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda.
40. A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei.
41. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
42. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
44. Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie.
45. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.”

Numai Luca aminteşte ce reacţie au avut femeile faţă de cea mai mare minune din istoria universului: întruparea Fiului lui Dumnezeu pentru a îndeplini misiunea răscumpărătoare a Tatălui şi a împlini speranţele mesianice ale poporului Său. Ele nu au înţeles totul, însă cuvintele şi reacţiile lor faţă de aceste evenimente extraordinare ne vorbesc despre credinţa şi uimirea lor în faţa lucrărilor lui Dumnezeu.

Ce este de remarcat în „cântarea Mariei”?

Luca 1:46-55
46. Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul
47. şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48. pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
49. pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt,
50. şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor.
52. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
53. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa –
55. cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.”

Cuvintele Elisabetei sunt urmate de cele ale Mariei sau de ceea ce se consideră a fi „cântarea” ei. Maria citează de mai multe ori texte din Vechiul Testament, fapt ce dovedeşte că ea cerceta Scriptura cu asiduitate şi, astfel, ea era potrivită să fie mama lui Isus. Cântarea ei îşi are rădăcinile în Scriptură, dar şi în relaţia ei profundă cu Dumnezeu. Ea reliefează legătura puternică a sufletului ei cu Dumnezeu şi legătura dintre credinţa ei şi speranţa lui Avraam.

Ce adevăruri importante sunt scoase la lumină în relatarea despre prorociţa Ana?

Luca 2:36-38
36. Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37. Rămasă văduvă şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
38. A venit şi ea în acelaşi ceas şi a început să laude pe Dumnezeu şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mântuirea Ierusalimului.

Speranţa acestei femei îşi găseşte împlinirea deplină în Isus. Ea recunoaşte minunea şi porneşte neîntârziat în misiunea de a le da vestea despre naşterea Mântuitorului oamenilor care veneau la templu. Ea a devenit astfel prima femeie-evanghelist.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO