Scriptura – explicația biruinței lui Isus

Studiul II – Trimestrul II

Joi, 9 aprilie 2015

Luca și Matei prezintă în ordine diferită ultimele două ispite. Motivul nu este limpede, dar nu are sens să ne poticnim în acest lucru. De fapt, ce ne interesează este biruința finală a lui Isus asupra lui Satana, care este proclamată de ambele evanghelii. Vedem că Isus Hristos este o persoană reală, ispitită la fel ca noi, dar fără păcat (Evrei 4:15). Ieșind victorios asupra fiecărei ispite, triumfând asupra lui Satana, având Cuvântul lui Dumnezeu pe buzele Sale și fiind conectat la sursa de putere cerească prin rugăciune, Isus Se întoarce între oameni ca să proclame venirea Împărăției lui Dumnezeu și să deschidă era mesianică.

Evrei 4

15 Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

6. La a treia ispită, Satana citează și el din Scriptură. Cum răspunde Isus? Luca 4:9-13; Matei 4:5-7.

Luca 4

9 Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;
10 căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;’
11 şi ‘ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.’ 12 Isus i-a răspuns: „S-a spus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău’.”
13 După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.

Matei 4

5 Atunci, Diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului
6 şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră’.”
7 „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „‘Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău’.”

Diavolul Îl duce pe streașina Templului din Ierusalim, cel mai sacru loc din istoria evreilor. Cetatea Sionului, templul în care locuiește Dumnezeu în mijlocul poporului Său, se transformă în scena confruntării dintre Satana și Domnul Isus. Cuvintele: ,,Dacă ești Fiul lui Dumnezeu” sunt introducerea la ispită. Satana spune: Dacă Dumnezeu este cu adevărat Tatăl Tău, dacă El Te-a chemat într-adevăr în această misiune, aruncă-Te jos ca să Te asiguri o dată pentru totdeauna că așa este. Desigur că, dacă lucrurile stau așa, Dumnezeu nu va permite să Te rănești. Apoi citează din Scriptură, pe care o cunoaște, dar o răstălmăcește. Tactica lui este să-L determine pe Isus să-L ispitească pe Dumnezeu. Este adevărat că Dumnezeu a promis protecția îngerilor Săi, dar numai cu condiția împlinirii voii Sale, ca în cazul lui Daniel și al prietenilor lui. Din noi, Isus îi dă un răspuns apelând la Scriptură și declarând că porunca ne interzice să-L ispitim pe Dumnezeu (vers.12). Datoria noastră este să respectăm limitele impuse de Dumnezeu și să-L lăsăm pe EL să Se ocupe de restul.

Să reținem următoarele patru învățături biblice despre ispită: (1) Nimeni nu este scutit de ispită; (2) când îngăduie să fim ispitiți, Dumnezeu ne pune la dispoziție și harul de a rezista și puterea de a birui; (3) ispitele nu vin mereu la fel; (4) nimeni nu este ispitit peste puterile lui (1Corinteni 10:13).

1 Corinteni 10

13 Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

*************************************************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL II

2Corinteni 10

Pavel îşi apără slujba lui

1 Eu, Pavel, vă rog, prin blândeţea şi bunătatea lui Hristos – eu, cel „smerit când sunt de faţă în mijlocul vostru şi plin de îndrăzneală împotriva voastră când sunt departe” –
2 vă rog, dar, să nu mă faceţi ca, atunci când voi fi de faţă, să alerg cu hotărâre la îndrăzneala aceea pe care am de gând s-o întrebuinţez împotriva unora, care îşi închipuie că noi suntem mânaţi de firea pământească.
3 Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească.
4 Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.
5 Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.
6 Îndată ce se va săvârşi ascultarea aceasta din partea voastră, suntem gata să pedepsim orice neascultare.
7 La înfăţişare vă uitaţi? Dacă cineva crede că „este al lui Hristos”, să aibă în vedere că, după cum el este al lui Hristos, tot aşa suntem şi noi.
8 Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine.
9 Zic aşa, ca să nu se pară că vreau să vă înfricoşez prin epistolele mele.
10 „De fapt”, zic ei, „epistolele lui sunt cu greutate şi pline de putere, dar când este de faţă el însuşi, este moale, şi cuvântul lui n-are nicio greutate”.
11 Cine judecă aşa să fie încredinţat că, aşa cum suntem în vorbă în epistolele noastre, când nu suntem de faţă, tot aşa vom fi şi în faptă, când vom fi de faţă!

Pavel şi potrivnicii lui

12 Negreşit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere.
13 Noi însă nu ne lăudăm dincolo de măsura noastră, ci în măsura marginilor pe care le-a însemnat Dumnezeu câmpului nostru ca să ajungem până la voi.
14 Nu ne întindem prea mult, ca şi când n-am fi ajuns până la voi, căci, în adevăr, până la voi am ajuns în Evanghelia lui Hristos.
15 Nu ne lăudăm peste măsura noastră, adică nu ne lăudăm cu ostenelile altuia, ci avem nădejdea că, dacă credinţa voastră creşte, va creşte şi câmpul nostru de lucru între voi, nespus de mult, după măsura noastră.
16 Aşa că vom putea propovădui Evanghelia şi în ţinuturile care sunt dincolo de al vostru, fără să intrăm în câmpul de lucru al altuia, ca să ne lăudăm cu lucrări făcute de-a gata.
17 Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul”.
18 Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO