Studiul II – Trimestrul II

Duminică, 5 aprilie 2015

În capitolul 3 al Evangheliei lui Luca, este prezentat Ioan, în rolul său unic și crucial din istoria mântuirii. O caracteristică a predicării lui a fost faptul că el nu și-a îndulcit mesajul pentru a fi pe placul mulțimilor.

1. Citește Luca 3:1-14. Ce adevăruri putem desprinde din mesajul lui Ioan?

Luca 3

1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea; Irod, cârmuitor al Galileii; Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei; Lisania, cârmuitor al Abilenei;
2 şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa –, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3 Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,
4 după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ‘Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.
5 Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal vor fi prefăcute în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.
6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu’.”
7 Ioan zicea dar noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
8 Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
9 Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat şi aruncat în foc.”
10 Noroadele îl întrebau şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?”
11 Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine să împartă cu cine n-are niciuna; şi cine are de mâncare să facă la fel”.
12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi şi i-au zis: „Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?”
13 El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi”.
14 Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre”.

Pocăința nu este o teorie. Este un mod de viață. Cuvântul provine din grecescul metanoia, care are sensul de schimbare a gândirii, schimbare ce duce la o nouă viață.

,,A boteza” înseamnă a afunda sau a scufunda total în apă. Botezul prin scufundare are o semnificație profundă. Iudeii îi dăduseră valoare încă înainte de vremea lui Ioan. Era o practică obișnuită în cazul prozeliților dintre neamuri care alegeau să treacă la religia iudaică.

Când îi invită însă pe iudei să primească botezul, Ioan Botezătorul îi dă un sens nou: botezul devine ocazia de a renunța public la vechile căi păcătoase și de a se pregăti pentru venirea lui Mesia. El a introdus astfel actul simbolic al renunțării la păcat și al consacrării unui nou mod de viață, în calitate de cetățeni ai împărăției mesianice care urma să fie inaugurată în curând. Totuși la aceasta s-a grăbit să adauge că el boteza numai cu apă și că Acela care avea să vină după el avea să boteze ,,cu Duhul Sfânt și cu foc” (Luca 3:16). Prin această precizare, el a subliniat un adevăr important: botezul prin scufundare în apă nu este decât simbolul exterior al unei schimbări interioare, schimbare care, în cele din urmă, avea să fie confirmată prin botezul cu Duhul Sfânt.

Citește Romani 6:1-6. Ce lecții spirituale desprinde apostolul Pavel din actul botezului? Ce domenii ale vieții tale au rămas încă ,,nescufundate în apă”?

Romani 6

1 Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
3 Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4 Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului,

*************************************************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL II

2Corinteni 6

Râvna lui Pavel pentru slujba lui

1 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu.
2 Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.”
3 Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată.
4 Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
5 în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi;
6 prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută,
7 prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea;
8 în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;
9 ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi;
10 ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.

Dragostea apostolului pentru ei

11 Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima.
12 Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima voastră s-a strâns pentru noi.
13 Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi!

Credincioşii şi necredincioşii

14 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?
15 Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?
16 Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”.
17 De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi.
18 Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO