Păzește Legea

Studiul XI – Trimestrul I

Duminică, 8 martie 2015

În cartea Proverbele, din totalul de treisprezece apariții ale cuvântului Torah (,,lege”, sau ,,învățătură”), patru se găsesc în capitolul 28(vers. 4 [de două ori], 7, 9). Deși în Proverbele se referă la învățătura dată de un om înțelept (Proverbele 13:14), în tradiția israelită expresia are o conotație spirituală și se referă la revelația divină (Proverbele 29:18).

Proverbele 13

14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii.

Proverbele 29

18 Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu; dar ferice de poporul care păzeşte Legea!

1. Citește Proverbele 28:4,7,9. Ce ne spun aceste versete despre importanța legii pentru modul nostru de viață?

Proverbele 28

4 Cei ce părăsesc Legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc Legea se mânie pe el.
7 Cel ce păzeşte legea este un fiu priceput, dar cel ce umblă cu cei desfrânaţi face ruşine tatălui său.
9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă.

Lucrul care îi distingea pe israeliți de celelalte popoare nu era modul lor specific de a gândi sau convingerile lor ,,spirituale” și teologice, ci modul lor concret de viață, legat, printre altele, de alimentație, de odihnă, de mediul natural și de relațiile cu vecinii și familia. Lucrurile acestea îi făceau ,,sfinți”, ,,puși de o parte”, ,,îi deosebeau” de toate celelalte națiuni. Iar modul acesta de viață gravita în jurul Legii și al principiilor ei.

La urma urmelor, noi, oamenii, nu putem fi înțelepți prin noi înșine. Noi nu putem întotdeauna să deosebim binele de rău (1Împărați 3:9). De aceea, avem nevoie de Legea lui Dumnezeu ca să ne ajute să avem discernământ. Cu alte cuvinte, dobândirea înțelepciunii nu depinde de eforturile noastre intelectuale sau spirituale, ci este legată în mod esențial de ascultarea de o lege care este în afara noastră, a societății în care trăim și a obiceiurilor acesteia, este exterioară psihicului și dorințelor noastre.

1Împărați 3

9 Dă dar robului Tău o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr?!”

Această lege este, bineînțeles, Legea cea veșnică a lui Dumnezeu, iar respectarea ei este, efectiv, un act de credință.

De care necazuri și probleme ai fost cruțat datorită deciziei de a păzi, prin credință, Legea lui Dumnezeu? Cum ar fi viața ta dacă nu ai respecta-o?

**********************************************************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I

Romani 10

Mântuirea este aproape
1 Fraţilor, dorinţa inimii mele, şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliţi este să fie mântuiţi.
2 Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere,
3 pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.
4 Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.
5 În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea, pe care o dă Legea, va trăi prin ea.
6 Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să pogoare adică pe Hristos din cer.)
7 sau: ‘Cine se va pogorî în Adânc?’ (Să scoale adică pe Hristos din morţi.)”
8 Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta.” Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
9 Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,
11 după cum zice Scriptura: „Oricine crede în el nu va fi dat de ruşine”.
12 În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
13 Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.
Lucrul acesta a fost vestit
14 Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
15 Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”
16 Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?”
17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
18 Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.
19 Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere”.
20 Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine”.
21 Pe când, despre Israel zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă”.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO