Cunoașterea adevărului
Studiul IX – Trimestrul I
Duminică, 22 februarie 2015
1. Ce ni se spune în Proverbele 22:17,18 despre felul în care ar trebui să influențeze adevărul viața noastră?
Proverbele 22
17 Pleacă-ţi urechea şi ascultă cuvintele înţelepţilor, şi ia învăţătura mea în inimă.
18 Căci este bine să le păstrezi înăuntrul tău şi să-ţi fie toate deodată pe buze.
Prima datorie a elevului este să asculte și să fie atent: ,,Pleacă-ți urechea și ascultă” (vers.17), spus în limbajul nostru de astăzi: ,,Concentrează-te!”. Căutătorul adevărului trebuie să fie serios, trebuie să aibă dorința reală de a învăța ce este bine și apoi de a face așa cum a învățat.
Însă nu este suficient ca elevul să asculte și să înțeleagă intelectual ce i s-a predat. Unii oameni au o mulțime de cunoștințe biblice, dar nu au o cunoaștere sau o experiență reală cu Adevărul în sine (Ioan 14:6).
Ioan 14
6 Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărulşi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Adevărul ar trebui să pătrundă în profunzimile ființei noastre. În ebraică, cuvintele ,,înăutrul tău” din versetul 18 înseamnă literal ,,în stomacul tău”. Învățătura nu ar trebui să rămână la suprafață, ci trebuie să fie digerată și asimilată, înrădăcinată ca parte integrată a ființei noastre, ca să răsarăapoi pe buzele noastre. Abia atunci vom da o mărturie convingătoare.
2. Care ar trebui să fie roadele cunoașterii adevărului? Proverbele 22:19-21
Proverbele 22
19 Pentru ca să-ţi pui încrederea în Domnul, vreau să te învăţ eu astăzi, da, pe tine.
20 N-am aşternut eu oare în scris pentru tine sfaturi şi cugetări,
21 ca să te învăţ lucruri temeinice, cuvinte adevărate, ca să răspunzi cu vorbe adevărate celui ce te trimite
a. Încrederea în Domnul (ver.19). Primul obiectiv al transmiterii înțelepciunii nu este înțelepciunea în sine. Cartea Proverbele nu își propune să ne facă mai înțelepți și mai abili. Scopul urmărit de învățător este consolidarea încrederii elevului în Domnul.
b. Convingerea (vers.21). Elevii ar trebui să știede ce ,,cuvintele adevărate” sunt sigure, ar trebui să știe de ce cred ce cred. Prin definiție, credința este încrederea în ceva ce nu înțelegem pe deplin. Cu toate acestea, avem nevoie de argumente solide pentru această credință.
c. Responsabililatea (vers.21). Ultima treaptă a educației este împărtășirea cu alții a ,,cuvintelor adevărate” sau a ,,cuvintelor adevărului” pe care le-am primit. Aceasta este chemarea noastră esențială, ca biserică.
Ce argumente logice convingătoare avem noi, ca adventiști de ziua a șaptea, pentru credința noastră? De ce ar trebui să le păstrăm tot timpul în minte și să nu ezităm să le împărtășim și altora? Prezintă-ți răspunsurile în grupă, la Școala de Sabat.
********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 24
Pavel la Cezareea
1 După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni şi cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel.
2 Pavel a fost chemat, şi Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare şi neamul acesta a căpătat îmbunătăţiri sănătoase prin îngrijirile tale.
3 Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulţumirea, în toată vremea şi în tot locul.
4 Dar, ca să nu te ţin prea mult, te rog să asculţi, în bunătatea ta, câteva cuvinte.
5 Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor
6 şi a încercat să spurce chiar şi Templul. Şi am pus mână pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră,
7 dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă,
8 şi a poruncit pârâşilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.”
9 Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta şi au spus că aşa stau lucrurile.
Apărarea lui Pavel
10 După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă ştiu că de mulţi ani eşti judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea.
11 Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poţi încredinţa de lucrul acesta – de când m-am suit să mă închin la Ierusalim.
12 Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod.
13 Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum.
14 Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci
15 şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.
16 De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
17 După o lipsă de mai mulţi ani, am venit să aduc milostenii neamului meu şi să aduc daruri la Templu.
18 Tocmai atunci nişte iudei din Asia m-au găsit curăţit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă.
19 Ei înşişi ar trebui să se înfăţişeze înaintea ta şi să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea.
20 Sau să spună aceştia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului,
21 afară numai doar de strigătul acesta, pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru învierea morţilor sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră’.”
22 Felix, care ştia destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul Lisias.”
23 Şi a poruncit sutaşului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puţin mai slobod şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.
Pavel stă de vorbă cu Felix
24 După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus.
25 Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare şi despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema”.
26 Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani, de aceea trimitea şi mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
Pavel înaintea lui Festus
27 Doi ani au trecut astfel, şi, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor şi a lăsat pe Pavel în temniţă.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
