Toți suntem egali
Studiul VIII – Trimestrul I
Duminică, 15 februarie 2015
1. Ce aflăm din Proverbele 20:12 despre valoarea ființei umane?
Proverbele 20
12 Urechea care aude şi ochiul care vede, şi pe una, şi pe celălalt, Domnul le-a făcut.
Teoria evoluției susține că omul este produsul întâmplării într-un cosmos fără rost, însă Biblia ne învață că ființa umană a fost creată de Dumnezeu (vezi și Faptele 17:26). Thomas Jefferson a afirmat egalitatea tuturor oamenilor tocmai în virtutea faptului că am fost creați de Dumnezeu. Egaliatea aceasta există numai și numai în Domnul nostru.
Fapte 17
26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
Însă faptul că suntem făcuți de același Creator nu înseamnă că suntem toți la fel. Nici chiar gemenii nu sunt exact la fel în toate privințele. În episoadele către corinteni, vorbind despre deosebirile dintre noi, apostolul Pavel subliniază ideea că ele nu ar trebui să ne dea un sentiment de superioritate, ci, dimpotrivă, ar trebui să ne ajute să înțelegem că avem nevoie unii de alții: ,,Ochiul nu poate zice mâinii: <<N-am trebuință de tine>>, nici capul nu poate zice picioarelor: <<N-am trebuință de voi>>” (1Corinteni 12:21).
2. Citește Proverbele 20:9. Ce altceva ne face egali?
Proverbele 20
9 Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, sunt curat de păcatul meu!”?
Păcatul este un alt factor egalizator universal. La întrebarea retorică din acest proverb, răspunsul: ,,Nimeni!” arată condiția tragică și fără speranță a omenirii. Toți banii și toată puterea din lume nu pot schimba faptul că toți suntem slabi și muritori. Totuși, în Scriptură, referirea la păcătoșenia omului nu duce la disperare, fiindcă moartea Domnului Isus pe cruce și învierea Sa au deschis posibilitatea ca orice om, oricât de păcătos, să aibă făgăduința vieții veșnice. Iar viața aceasta o avem numai prin credința în El și nu prin faptele noastre.
,,Dacă omul nu poate merita mântuirea prin niciuna dintre faptele lui bune, atunci aceasta trebuie să fie în întregime prin har, primită de om ca păcătos, în virtutea faptului că Îl primește pe Isus și crede în El. Ea este în întregime un dar fără plată. Îndreptățirea prin credință este mai presus de orice controversă. Și toată această controversă ia sfârșit imediat ce se ajunge la concluzia că meritele omului căzut, prin faptele sale, nu-i pot cumpăra niciodată viața veșnică.” – Ellen G. White, Credința și faptele, p.20
Ți se întâmplă vreodată să te simți superior (inferior) altora? (Cel mai bine este să nu te compari cu alții) Dacă da, ce îți spune jertfa Domnului Isus despre egaliatea dintre oameni?
********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 17
Pavel la Tesalonic
1 Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.
2 Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,
3 dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul”.
4 Unii din ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.
5 Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila ca să-i aducă afară, la norod.
6 Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici,
7 şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun că este un alt Împărat: Isus.”
8 Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,
9 care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi numai după ce au căpătat de la ei un zălog.
Pavel la Bereea
10 Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor.
11 Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.
12 Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut.
13 Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele.
14 Atunci, fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea.
Pavel la Atena. Cuvântarea
15 Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.
16 Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.
17 În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.
18 Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini”.
19 Atunci, l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?
20 Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.”
21 Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22 Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
23 Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
24 Dumnezeu care a făcut lumea şi tot ce este în ea este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.
25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27 ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui’…
29 Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului, sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.
30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte, acum, tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască,
31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…”
32 Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altădată”.
33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34 Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.
