Siguranța nebunului
Studiul VI – Trimestrul I
Duminică, 1 februarie 2015
1. Citește Proverbele 14. Ce ne spune aici despre omul nebun și nesocotit?
Proverbele 14
1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei. –
2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. –
3 În gura nebunului este o nuia pentru mândria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. –
4 Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade. –
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni. –
6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. –
7 Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. –
8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. –
9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. –
10 Inima îşi cunoaşte necazurile şi niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei. –
11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. –
12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. –
13 De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz. –
14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. –
15 Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. –
16 Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. –
17 Cine este iute la mânie face prostii, şi omul plin de răutate se face urât. –
18 Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt încununaţi cu ştiinţă. –
19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. –
20 Săracul este urât chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. –
21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. –
22 În adevăr, cei ce gândesc rău se rătăcesc, dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.
23 Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. –
24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie. –
25 Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. –
26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. –
27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. –
28 Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului. –
29 Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. –
30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. –
31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. –
32 Cel rău este doborât de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. –
33 Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. –
34 Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. –
35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară îl atinge mânia lui.
Nebunul vorbește cu mândrie (vers.3).Prima descriere se ocupă de vorbirea înfumurată. Imaginea nuielei asociate cu buzele nebunului se referă la pedepsirea lui. Propriile cuvinte arogante îl lovesc peste gură, situație pusă în contrast cu a celor înțelepți, pe care buzele lor ,,îi păzesc” (vezi și Daniel 7:8).
Daniel 7
8 M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.
Nebunul își bate joc de înțelepciune (vers.6-9). Deși pare a căuta înțelepciunea, în realitate, nebunul nu crede în ea și o privește cu scepticism. El nu o va găsi fiindcă, în opinia lui, nu există altul mai înțelept decât el. Însă lucrul cel mai tulburător este atitudinea lui față de încălcarea Legii. Există ceva mai fatal decât să glumești cu păcatul?
Nebunul este credul (vers.15). Paradoxal, în timp ce râde de idealiștii care mai cred încă în valorile înțelepciunii, nebunul și-a pierdut capacitatea de a judeca în mod critic tot ce aude și crede ,,orice vorbă”. Ironia acestei situații lovește în inima societății secularizate. Scepticii iau în derâdere existența lui Dumnezeu și religia, susținând că numai copiii și bătrânii mai cred așa ceva, în vreme ce ei înșiși cred adesea tot felul de lucruri absurde, precum apariția vieții pe pământ din pură întâmplare.
Nebunul este impulsiv (vers.16, 17, 29). Deoarece crede că este unicul deținător al adevărului, nebunul nu-și ia timp să cugete. EL reacționează pripit, în general sub imperiul impulsului.
Nebunul îi exploatează pe alții (vers. 21, 31). Mecanismele oprimării și ale intoleranței sunt sugerate prin psihologia nebunului. EL este intolerant cu alții și îi va trata cu dispreț (vezi și Daniel 7:25; 8:11,12).
Daniel 7
25 El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.
Daniel 8
11 S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul Locaşului său celui Sfânt.
12 Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.
Este ușor să observi trăsăturile omului nebun la alții. Dar ce poți spune despre tine? Dintre trăsăturile enumerate mai sus, pe care ar trebui să le recunoști și să le biruiești prin harul lui Dumnezeu?
**********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Faptele apostolilor 3
1 Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.
2 Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu.
3 Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie.
4 Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!”
5 Şi el se uita la ei cu luare aminte şi aştepta să capete ceva de la ei.
6 Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau: în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”
7 L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele;
8 dintr-o săritură a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu.
9 Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu.
10 Îl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră.
11 Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.
12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
14 Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.
15 Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.
16 Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.
18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.
19 Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare
20 şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,
21 pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.
22 În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.
23 Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.”
24 De asemenea toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea.
25 Voi sunteţi fiii prorocilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când a zis lui Avraam: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta.”
26 Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”
