Studiul V – Trimestrul I
Joi, 29 ianuarie 2015
După cum am văzut până acum, în cartea Proverbele învăţătura este transmisă prin contrastul dintre două tipuri de oameni: omul înţelept face ceva, iar nebunul face altceva; omul bun face aşa, iar omul rău face exact invers.
Desigur că, în realitate, în fiecare dintre noi există o fărâmă de înţelepciune şi o fărâmă de nebunie. Cu excepţia lui Isus, noi toţi suntem păcătoşi şi ,,lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Romani 3:23). Din fericire, în versetul imediat următor avem făgăduinţa că, deşi toţi am păcătuit, prin credinţă putem fi ,,socotiţi neprihăniţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (vers.24).
La sfârşit, toată omenirea va fi înpărţită în două tabere: cei mântuiţi şi cei pierduţi.
6. Care sunt cele două opţiuni pe care le au absolut toţi oamenii? Ioan 3:16
Ioan 3
16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
7. Ce deosebiri există între experienţa şi soarta celui neprihănit şi experienţa şi soarta celui rău? Proverbele 13
Proverbele 13
1 Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. –
2 Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie. –
3 Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. –
4 Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură. –
5 Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine. –
6 Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. –
7 Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii. –
8 Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea. –
9 Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. –
10 Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. –
11 Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte. –
12 O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. –
13 Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. –
14 Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. –
15 O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. –
16 Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. –
17 Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. –
18 Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. –
19 Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. –
20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. –
21 Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire. –
22 Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. –
23 Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. –
24 Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. –
25 Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă.
Cel înţelept este comparat cu o candelă care arde voioasă, iar cel rău, cu o candelă care se stinge (vers.9). Înţeleptul se bucură de roadele bune ale lucrării lui, în timp ce păcătosul culege răul (vers.2,25). Înţelepţii au un viitor chiar şi după ce nu mai sunt, prin copiii lui (vers.22), pe când cel rău îşi lasă averea străinilor sau chiar celor neprihăniţi (vers.22).
Ideea este că viaţa de credinţă şi de ascultare de Domnul este mai bună decât viaţa de neascultare şi nesăbuinţă.
Lăsând la o parte marea făgăduinţă a vieţii veşnice, ce avantaje imediate, zilnice, ţi-a adus în experienţa personală viaţa de credinţă în Domnul Hristos?
********************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Ioan 20
1 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
2 A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.”
3 Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt.
4 Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt.
5 S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat.
6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos.
7 Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur.
8 Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut.
9 Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi.
10 Apoi ucenicii s-au întors acasă.
11 Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt.
12 Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare.
13 „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.”
14 După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu ştia că este Isus.
15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau.”
16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”, adică: „Învăţătorule!”
17 „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.”
18 Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.
19 În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
20 Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat când au văzut pe Domnul.
21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”
22 După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!
23 Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”
24 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”
27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”
30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta.
31 Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
