Studiu suplimentar
Studiul V Trimestrul I
Vineri, 30 ianuarie 2015
,,Nu este suficient să rostim o mărturisire de credință în Hristos și să avem numele scrise în registrul bisericii. […] Mărturisirea noastră, oricare ar fi ea, nu are nicio valoare dacă Hristos nu este descoperit prin faptele neprihănirii.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p.312, 314
,, În timpul Domnului Hristos, cea mai mare amăgire a minții omenești era aceea că simpla consimțire la adevăr constituie neprihănire. În toată experiența omenească, s-a dovedit că, pentru mântuirea sufletului, cunoașterea teoretică a adevărului nu este de ajuns. […] Cele mai întunecate capitole ale istoriei sunt împovărate de raportul despre crimele comise de bigoții religioși. […] Același pericol există și astăzi. Mulți socotesc că e de la sine înțeles că sunt creștini, pur și simplu pentru că subscriu anumitor dogme teologice. Însă ei nu aduc adevărul în viața practică. […] Oamenii pot mărturisi că ei cred adevărul; totuși, dacă nu îi face să fie sinceri, amabili, răbdători și să gândescă la lucrurile cerești, adevărul este un blestem pentru ei și, prin influența lor, este un blestem pentru lume.
Neprihănirea vestită de Hristos este conformarea inimii și a vieții cu voința descoperită a lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 309, 310.
Întrebări pentru discuție
1. Discutați despre impactul deciziilor noastre asupra altora – fie spre bine, fie spre rău. De ce este aceasta o realizare inevitabilă a vieții? Adevărul acesta a fost descoperit prima oară la căderea omului în păcat, când Adam și Eva au luat o decizie ale cărei urmări le resimțim și noi astăzi. Încercarea de a măsura cât de mult bine sau rău au făcut deciziile noastre poate fi tentantă, însă e riscantă, pentru că de multe ori nu cunoaștem toate efectele pe care le-au avut. Atunci, cum putem alege să facem binele, în lumina oferită de Dumnezeu și de Legea Sa, fără să ne mai îngrijorăm de consecințe?
2. Cartea Proverbele face o distincție clară între cei neprihăniți și cei răi, între bine și rău. De ce trebuie să fim totuși prudenți când îi etichetăm pe alții ca fiind răi? Să nu uităm că, de multe ori, ni s-a întâmplat să-i evaluăm pe alții ca fiind neprihăniți și să ne înșelăm!
***********************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Ioan 21
1 După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată cum S-a arătat:
2 Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună.
3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” „Mergem şi noi cu tine”, i-au zis ei. Au ieşit şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.
4 Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.
5 „Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”.
6 El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
7 Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.
8 Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm decât cam la două sute de coţi.
9 Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine.
10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.”
11 Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.
12 „Veniţi de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L întrebe: „Cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul.
13 Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.
14 Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce înviase din morţi.
15 După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”
16 I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „ Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.”
17 A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!
18 Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.”
19 A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.”
20 Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea Isus, acela care la Cină se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?”
21 Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”
22 Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!”
23 Din pricina aceasta a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?”
24 Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi ştim că mărturia lui este adevărată.
25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin.
