Studiul IV – Trimestrul I
Joi, 22 ianuarie 2015
După apelul înțelepciunii, scriitorul inspirat al capitolului 9 din Proverbele își îndeamnă ascultătorii să aleagă între două stiluri de viață: înțelepciunea sau nebunia. Primele șase și ultimele șase versete ale capitolului sunt simetrice și subliniază contrastul dintre cele două.
6. Compară Proverbele 9:1-6 cu 9:13-18. Care sunt deosebirile dintre înțelepciune și nebunie?
Proverbele 9
1 Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
2 Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
3 Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:
4 „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5 „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6 Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
Proverbele 9
13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14 Ea şade totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
15 ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:
16 „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
17 „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18 El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor.
a. Înțelepciunea este eficientă și este implicatp în lucrarea creatoare: sunt utilizate șapte verbe pentru a descrie acțiunile ei (vers.1-3). Cei șapte stâlpi pe care și i-a tăiat (vers.1) fac aluzie la cele șapte zile ale creațiunii. Spre deosebire de ea, nebunia ,,șade” și nu face nimic; doar pretinde că e cineva când de fapt ,,e proastă” și ,,nu știe nimic” (vers.13).
b. Deși înțelepciunea și nebunia se adresează aceleiași categorii de oameni (în textul ebraic, vers.4 și 16 sunt identice), oferta lor este în esență diferită. Înțelepciunea îi invită pe oaspeții ei să servească mâncarea și băutura pe care le-a pregătit personal (vers.5), pe când nebunia nu oferă nimic, ci se laudă cu lucruri furate (vers.17).
c. Înțelepciunea ne cheamă să lăsăm prostia și să trăim. În schimb. nebunia este mai ,,tolerantă”; ea nu ne cere să renunțăm la nimic, dar consecința este moartea. Cei care aleg înțelepciunea vor progresa, vor ,,umbla pe calea priceperii” (vers.6). Cei care aleg nebunia vor bate pasul pe loc și nu își vor da seama de starea lor (vers.18).
7. Cum reaționează omul înțelept la învățătura înțelepciunii? Dar omul rău și batjocoritor? Ce anume îl face pe cel înțelept să devină mai înțelept? Vers.7-9
Proverbele 9
7 Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8 Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9 Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
Secretul înțelepciunii este smerenia. Omul înțelept este dispus să învețe și primește învățătura cu inima deschisă. Înțelepciunea vine numai la acela care, asemenea unui copil, vrea să crească. De aceea a făcut Domnul Isus următoarea afirmație: ,,Dacă… nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor” (Matei 18:3).
************************************************
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I
Ioan 13
1 Înainte de praznicul Paştilor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
2 În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,
3 Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,
4 S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el.
5 Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6 A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”
7 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”
8 Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”
9 „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”
10 Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.”
11 Căci ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”
12 După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?
13 Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt.
14 Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
15 Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
16 Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
17 Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.
18 Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice: „Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.”
19 Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt.
20 Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
21 După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”
22 Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.
23 Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus.
24 Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus.
25 Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: „Doamne, cine este?”
26 Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinde bucăţica şi i-o voi da.” Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
27 Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede.”
28 Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe.
29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic”; sau îi poruncea să dea ceva săracilor.
30 Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.
31 După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu a fost proslăvit în El.
32 Dacă Dumnezeu a fost proslăvit, în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuşi şi-L va proslăvi îndată.
33 Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus iudeilor că unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
36 „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai târziu vei veni.”
37 „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa pentru Tine.”
38 Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
