Studiul II – Trimestrul I

Duminică, 4 ianuarie 2015

1. Citește Proverbele 4. Ce adevăr practic găsim aici și cum îl putem aplica la viața noastră în timp ce ne străduim să-i fim credincioși Domnului?

Proverbele 4

1 Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;
2 căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.
3 Căci când eram încă fiu la tatăl meu şi fiu gingaş şi singur la mama mea,
4 el mă învăţa atunci şi-mi zicea: „Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele şi vei trăi!
5 Dobândeşte înţelepciune, dobândeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele şi nu te abate de la ele.
6 N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti!
7 Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea.
8 Înalţă-o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.
9 Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.”
10 Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi.
11 Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.
12 Când vei umbla, pasul nu-ţi va fi stânjenit; şi când vei alerga, nu te vei poticni.
13 Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstrează-o, căci ea este viaţa ta.
14 Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!
15 Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte!
16 Căci ei nu dorm dacă n-au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;
17 căci ei mănâncă pâine nelegiuită şi beau vin stors cu sila.
18 Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
19 Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.
20 Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele!
21 Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
22 Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.
23 Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.
24 Izgoneşte neadevărul din gura ta şi depărtează viclenia de pe buzele tale!
25 Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.
26 Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte:
27 nu te abate nici la dreapta, nici la stânga şi fereşte-te de rău.

,,Auzirea” este primul pas în educație. În gândirea ebraică, sediul înțelepciunii sau al inteligenței nu este creierul, ci urechea. Înainte de a găsi soluția la o problemă, este nevoie să auzim care este problema. Trebuie să ascultăm. De aceea , când a cerut înțelepciune, Solomon a cerut ,,o inimă pricepută”(1 Împărați 3:9; în traducere literală: ,,o inimă care să audă”).

Așadar, prima dovadă de înțelepciune este ascultarea, ceea ce ne sugerează că înțelepciunea provine dintr-o sursă exterioară (în acest caz, de la părinți). Noi nu putem descoperi înțelepciunea singuri. În sfera înțelepciunii biblice, nu este posibil conceptul de individ autorealizat. Mai înainte de toate, înțelepciunea este ceva ce primim și nu un lucru căruia îi dăm formă cum dorim sau pe care îl descoperim prin propria istețime  sau judecată. Capacitatea de a fi atent (în ebraică ,,a-și pune inima să…”) presupune participarea inimii. De aceea, căutarea înțelepciunii nu este un demers exclusiv cerebral. El implică și inima, care este esența individului și, în gândirea ebraică, sediul sentimentelor.

2. Citește Matei 13:44 și Ieremia 29:13. Ce legătură există între aceste versete și căutarea înțelepciunii din Proverbele 4?

Matei 13

44 Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

Ieremia 29

13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.

Emoțiile au un rol cricial în existența noastră și nu ar trebui ignorate în relația noastră cu Dumnezeu. Cum putem învăța să le dăm emoțiilor locul cuvenit și importanța cuvenită în viața spirituală? În ce situații ți s-a întâmplat ca emoțiile să te îndrepte pe calea bună (sau rea)? Ce ai învățat din aceste experiențe?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND

TRIMESTRUL I

Luca 19

1 Isus a intrat în Ierihon şi trecea prin cetate.
2 Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
3 căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
4 A alergat înainte şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
5 Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
6 Zacheu s-a dat jos în grabă şi L-a primit cu bucurie.
7 Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”
8 Dar Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.”
9 Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
10 Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”
11 Pe când ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
12 Deci a zis: „Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.
13 A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli şi le-a zis: „Puneţi-i în negoţ până mă voi întoarce.”
14 Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.”
15 Când s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cât câştigase fiecare cu ei din negoţ.
16 Cel dintâi a venit şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.”
17 El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cârmuirea a zece cetăţi.”
18 A venit al doilea şi i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.”
19 El i-a zis şi lui: „Primeşte şi tu cârmuirea a cinci cetăţi.”
20 A venit un altul şi i-a zis: „Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;
21 căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.”
22 Stăpânul i-a zis: „Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;
23 atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobândă?”
24 Apoi a zis celor ce erau de faţă: „Luaţi-i polul şi daţi-l celui ce are zece poli.”
25 „Doamne”, i-au zis ei, „el are zece poli.”
26 Iar el le-a zis: „Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
27 Cât despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace şi tăiaţi-i înaintea mea.”
28 După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.
29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
30 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
31 Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.”
32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
33 Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”
34 Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”
35 Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
36 Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37 Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”
39 Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
40 Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”
41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
42 şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
43 Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:
44 te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
45 În urmă a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
46 Şi le-a zis: „Este scris: „Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
47 Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare;
48 dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO