Studiul I – Trimestrul I

Marți , 30 decembrie 2014

4. Cum este descrisă aici înțelepciunea? Proverbele 1:20,21

Proverbele 1

20 Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:
21 strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:

Dacă păcătoșii întind ,,curse” și ,,lațuri” (Proverbele 1:11,18), înțelepciunea ,,strigă pe ulițe” (vers.20), ,,unde e zarva mai mare” și ,,își spune cuvintele ei” (vers.21). Înțelepciunea este personificată aici și își prezintă oferta pentru oamenii de pe stradă. Ea este pentru toți cei ce vor cu adevărat să aibă viață. Ea este nevoită să strige tare, altminteri nu s-ar face auzită din cauza gălăgiei făcute de mulțimea de negustori dornici să-și vândă marfa. 

5. Ce consecințe vor suporta cei ce resping înțelepciunea? Vers.22-32

Proverbele 1
22 „Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura şi vor urî nebunii ştiinţa?
23 Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…
24 Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mâna şi nimeni nu ia seama,
25 fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele şi nu vă plac mustrările mele,
26 de aceea şi eu voi râde când veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza,
27 când vă va apuca groaza ca o furtună şi când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul şi strâmtorarea.
28 Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
29 Pentru că au urât ştiinţa şi n-au ales frica Domnului,
30 pentru că n-au iubit sfaturile mele şi au nesocotit toate mustrările mele.
31 De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor şi se vor sătura cu sfaturile lor.
32 Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;

Oamenii nu resping înțelepciunea pentru că ar avea ceva să-i reproșeze ei, ci din cauza caracterului lor arogant și disprețuitor (Proverbele 1:25; compară cu vers.30). Ei se consideră superiori. Impliația ar fi că înțelepciunea este destinată celor naivi și simpli. Dar tocmai cei ce resping înțelepciunea sunt simpli și naivi; ei sunt nebunii care urăsc stiința (vezi vers.22; compară cu vers.29)!

Cei ce resping înțelepciunea vor culege roadele acestei atitudini. Ei nu au ales frica de Domnul și vor avea ceea ce pot produce singuri: ,,… se vor sătura cu sfaturile lor” (vers.31). Când respingem înțelepciunea de sus, nu ne mai rămân decât poveștile și minciunile pe care le fabricăm singuri sau pe care ni le servesc alții și pe care le acceptăm cu atâta credulitate. Astfel, ajungem să Îl înlocuim pe Dumnezeu cu niște idoli. Ca o ironie, tocmai cei ce disprețuiesc religia și îi iau în derâdere pe cei religioși, socotindu-i simpli și naivi, sunt superstițioși în felul lor, acordând importanță unor lucruri de nimic și efemere care, de fapt, nu pot satisface nevoile fundamentale ale inimii.

Citește Proverbele 1:33. Ce i se promite aici celui ce ascultă de înțelepciune? Cum s-a împlinit această făgăduință în viața ta?

    Proverbele 1

33 dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND

TRIMESTRUL I

Luca 14

1 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor, ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.
2 Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
3 Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”
4 Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5 Pe urmă le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?”
6 Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
7 Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis:
8 „Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine,
9 şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el să vină să-ţi zică: „Dă locul tău omului acestuia.” Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
10 Ci, când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă; pentru ca atunci când va veni cel ce te-a poftit să-ţi zică: „Prietene, mută-te mai sus.” Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
11 Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.”
12 A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
13 Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
14 Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”
15 Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: „Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”
16 Şi Isus i-a răspuns: „Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi.
17 La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate sunt gata.”
18 Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: „Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.”
19 Un altul a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.”
20 Un altul a zis: „Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.”
21 Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: „Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.”
22 La urmă, robul a zis: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.”
23 Şi stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
24 Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.”
25 Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis:
26 „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27 Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28 Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?
29 Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
30 şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.”
31 Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
33 Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
35 Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO