Adevărata educație
Studiul I – Trimestrul I
Luni , 29 decembrie 2014
2. Care sunt cele două tipuri de ,,educație” prezentate în Proverbele 1:8-19?
Proverbele 1
8 Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
9 Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău şi un lanţ de aur la gâtul tău.
10 Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!
11 Dacă-ţi vor zice: „Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sânge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
12 haidem să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în groapă;
13 vom găsi tot felul de lucruri scumpe şi ne vom umple casele cu pradă;
14 vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!” –
15 Fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
16 Căci picioarele lor aleargă la rău şi se grăbesc să verse sânge.
17 Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
18 căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
19 Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de câştig, lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
Educația este, mai presus de orice, o problemă de familie. Adevărata educație vine, mai întâi, de la părinți. Aici, educația este numită ,,învățătură” și ,,îndrumări”. Termenul ebraic tradus cu ,,îndrumări” este torah – ,,îndrumare”, ,,direcție”, ,,lege”. Părinții sunt cei care trebuie să le arate copiilor direcția cea bună. Prin contrast, celălalt tip de ,,educație” nu primește niciun nume, ci este prezentat ca fiind glasul păcătoșilor, care duce în direcția greșită.
Cuvântul ,,fiule”, care nu face referire doar la baieți, este repetat cu scopul de a sublinia învățătura părintească. Fiecare părinte este amintit la singular – ,,tatălui tău”, ,,mamei tale” – și este implicat personal; cei din tabăra opusă formează un grup anonim – ,,niște păcătoși”.
3. Care este mesajul fundamental din pasajul menționat, nu numai pentru părinți, ci pentru toți cei ce se tem de Domnul?
,,În înțelepciunea Sa, Domnul a hotărât ca familia să fie cel mai important dintre toți factorii educaționali. Educația copilului trebuie să înceapă acasă. Aici este prima lui școală. Aici, împreună cu părinții lui ca instructori, el trebuie să-și însușească lecțiile care îl vor călăuzi de-a lungul vieții. (…)Influențele educației primite în familie sunt o putere hotărâtoare spre bine sau spre rău. (…) Dacă nu este instruit bine aici, copilul va primi educație de la Satana prin uneltele alese de el.” – Ellen G. White, Caminul adventist, p.182
Cel mai bun argument în favoarea educației în familie îl constituie rezultatele ei, trăsăturile de caracter, asemănate aici cu niște podoabe purtate pe cap și la gât. În Orientul Mijlociu, părinții le lăsau ca moștenire copiilor lor coliere și brățări prețioase. Însă educația este mai prețioasă decât acestea. Timpul petrecut cu copiii va însemna mai mult pentru ei decât timpul petrecut la locul de muncă. Iar faptul că podoabele acestea sunt puse pe cap și la gât, sugerează ideea că educația modelează personalitatea. Când este descrisă calea nebunilor sau a păcătoșilor, este amintit numai piciorul (Proverbele 1:15), un semn al pierderii identității de către fiul neascultător.
Proverbele 1
15 Fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
Cum ne putem deprinde să ne împotrivim ispitelor pe care ni le așează în cale obiceiurile și societatea, prietenii și chiar rudele de sânge?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND
TRIMESTRUL I
Luca 13
1 În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2 „Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, „că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?
3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?
5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
6 El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit.
7 Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?”
8 „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
9 Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”
10 Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.
11 Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.
12 Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.”
13 Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
14 Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!”
15 „Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul, „oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă?
16 Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”
17 Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.
18 El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna?
19 Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.”
20 El a zis iarăşi: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?
21 Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”
22 Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim.
23 Cineva I-a zis: „Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns:
24 „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.
25 Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: „Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns, El vă va zice: „Nu ştiu de unde sunteţi.”
26 Atunci veţi începe să ziceţi: „Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.”
27 Şi El va răspunde: „Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.”
28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.
29 Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.
30 Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, şi sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă.”
31 În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: „Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.”
32 „Duceţi-vă”, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: „Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.
33 Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim.
34 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
35 Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”
