Studiu suplimentar
Studiul X – Trimestrul IV
Vineri , 5 decembrie 2014
Soarele apune la ora 16:35
„Banii au mare valoare, pentru că pot face mult bine. În mâinile copiilor lui Dumnezeu, ei sunt hrană pentru cel flămând, băutură pentru cel însetat şi îmbrăcăminte pentru cel gol. Sunt scut pentru cei asupriţi şi mijloc de ajutor pentru cel bolnav. Totuşi banii nu au mai multă valoare decât nisipul, în afara cazului în care sunt folosiţi pentru acoperirea necesităţilor vieţii, pentru binecuvântarea altora şi pentru înaintarea cauzei lui Hristos.
Bogăţiile strânse pentru sine nu sunt numai nefolositoare, ci sunt un blestem. În viaţa aceasta, sunt o capcană pentru suflet, abătând simţămintele de la comoara cerească…
Cel care îşi dă seama că banii sunt un Parabolele talant de la Domnului Dumnezeu Hristos, îi va folosi cu economie şi va considera că e de datoria lui să economisească pentru a putea dărui.” – Ellen G. White,p. 351, 352
Întrebări pentru discuţie
1. Meditează asupra următoarelor afirmaţii: „Bogatul stăpâneşte peste cei săraci şi cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut” (Proverbele 22:7).
„Multe familii tinere sunt sărace din cauză îşi cheltuiesc banii imediat ce îi Căminul primesc. adventist, (…) Când cineva intră într-o datorie, se află într-una dintre plasele pe care Satana le aşază pentru suflete.” – Ellen G. White, p. 392
Putem considera că a ajuta pe cineva să iasă dintr-o datorie sau să evite să intre într-o datorie face parte din lucrarea de aducere a Evangheliei la cunoştinţa săracilor (Luca 4:18)? De ce da sau de ce nu?
Luca 4
18 ,,Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M’a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M’a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
2. Cum putem să ne dăm seama dacă suntem robii banilor? Vezi Luca 16:10-13.
Luca 16
10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.
11 Deci, dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.) nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
12 Şi dacă n’aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13 Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpîni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.„
3. Decalajul economic poate fi observat peste tot. Unii au câte două, trei sau patru case de lux, în vreme ce alţii de-abia dacă reuşesc să-şi improvizeze un adăpost. Unii sunt supraponderali din cauză că se îndoapă cu mâncare, în timp ce alţii mor de inaniţie. Unii spun că putem rezolva problema sărăciei luând de la cei bogaţi. Alţii spun că, dacă bogaţii se îmbogăţesc şi mai mult, şi săracii pot scăpa de sărăcie. Ce putem face noi, creştinii, pentru a uşura sărăcia extremă? Ce ar trebui şi ce nu ar trebui să facem?
*
******
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Marcu 5
1. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor.
2. Cînd a ieşit Isus din corabie, L-a întîmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpînit de un duh necurat.
3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.
4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mîni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu -l putea domoli.
5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipînd şi tăindu-se cu pietre.
6. Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s’a închinat,
7. şi a strigat cu glas tare: ,,Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!„
8. Căci Isus îi zicea: ,,Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!„
9. ,,Care-ţi este numele?„ l-a întrebat Isus. ,,Numele meu este ,Legiune,` a răspuns el, ,,pentrucă sîntem mulţi.„
10. Şi Îl ruga stăruitor să nu -i trimeată afară din ţinutul acela.
11. Acolo, lîngă munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau.
12. Şi dracii L-au rugat, şi au zis: ,,Trimete-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.„
13. Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s’a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, şi s’au înecat în mare.
14. Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s’a întîmplat.
15. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezînd jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s’au spăimîntat.
16. Cei ce văzuseră cele întîmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.
17. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.
18. Pe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămînă cu El.
19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: ,,Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.„
20. El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.
21. După ce a trecut Isus iarăş de cealaltă parte, cu corabia, s’a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lîngă mare.
22. Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s’a aruncat la picioarele Lui,
23. şi I -a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: ,,Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.„
24. Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea.
25. Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge.
26. Ea suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.
27. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s’a atins de haina Lui.
28. Căci îşi zicea ea: ,,Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.„
29. Şi îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s’a tămăduit de boală.
30. Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcîndu-Se spre mulţime, a zis: ,,Cine s’a atins de hainele Mele?„
31. Ucenicii I-au zis: ,,Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: ,,Cine s’a atins de Mine?„
32. El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
33. Femeea, înfricoşată şi tremurînd, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s’a aruncat la picioarele Lui, şi I -a spus tot adevărul.
34. Dar Isus i-a zis: ,,Fiică, credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.„
35. Pe cînd vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari-i spun: ,,Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învăţătorul?„
36. Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: ,,Nu te teme, crede numai!„
37. Şi n’a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.
38. Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii cari plîngeau şi se tînguiau mult.
39. A intrat înlăuntru, şi le-a zis: ,,Pentruce faceţi atîta zarvă, şi pentruce plîngeţi? Copila n’a murit, ci doarme.„
40. Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i -a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.
41. A apucat -o de mînă, şi i -a zis: ,,Talita cumi„, care, tîlmăcit, însemnează: ,,Fetiţo, scoală-te, îţi zic!„
42. Îndată fetiţa s’a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
43. Isus le -a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mîncare fetiţei.