marți, 18 noiembrie 2014
Comentariile sunt închise pentru Cauza luptelor şi a certurilor

Cauza luptelor şi a certurilor

 

Studiul VIII – Trimestrul IV

Marți , 18 noiembrie 2014

 

 

4. Citeşte Iacov 4:1 şi Galateni 5:17. La cel fel de luptă fundamentală se referă aceste texte?

Iacov 4

1. De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?

Galateni 5

17. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

Primele versete din Iacov 4 îi descriu pe credincioşi ca fiind sfâşiaţi de lupte interne, a căror cauză o constituie „poftele” (în greacă este folosit un cuvânt din care provine termenul de „hedonism”). Aceste pofte sau dorinţe păcătoase, pentru care Pavel foloseşte expresia „firea pământească”, se războiesc împotriva motivaţiilor noastre spirituale mai înalte. Viaţa creştină este o luptă interioară continuă care, dacă nu este guvernată de „înţelepciunea care vine de sus” (Iacov 3:17), irupe în biserică şi produce traume spirituale în rândul credincioşilor.

Iacov 3

17. Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.

5. Ce dorinţe păcătoase sunt amintite în continuare şi cum afectează ele biserica? Iacov 4:2,3

Iacov 4

2. Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.

Versetele acestea conţin referiri directe la Cele Zece Porunci: „Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi” (Iacov 4:2). Menţionarea repetată a problemei invidiei şi a poftei (vezi şi Iacov 3:14,16) reflectă o perspectivă similară cu cea a Domnului Isus în Predica de pe Munte, unde sunt vizate şi motivaţiile interioare, nu doar manifestările exterioare. De aceea, cuvântul „ucideţi” este utilizat, poate, în sensul lui mai larg, care cuprinde şi mânia. E puţin probabil să fi existat membri în bisericile de la început care să se fi făcut vinovaţi de uciderea fraţilor de credinţă, dar, după cum aflăm din cartea Faptele apostolilor, au existat ocazii, în special în Ierusalim, unde locuia Iacov, în care unii membri i-au trădat pe frații de credință, fapt care a dus la arestarea şi executarea lor.

Iacov 3

14. Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
16. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

„Iubirea de sine este cea care provoacă neliniştea. Când suntem născuţi de sus, vom avea acelaşi gând pe care l-a avut Isus, gândul care L-a determinat să Se smerească pentru ca noi să fim mântuiţi. Atunci nu vom mai căuta locul cel mai înalt. Vom dori să stăm la picioarele lui Isus şi să învăţăm de la El.” – Hristos, Lumina lumii, p. 330, 331

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Matei 16

 
1. Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.
2. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.”
3. Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?
4. Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat.
5. Ucenicii trecuseră de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini.
6. Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.”
7. Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!”
8. Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini?
9. Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat?
10. Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat?
11. Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini; ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?”
12. Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.
13. Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”
14. Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.”
15. „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”
16. Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”
17. Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.
18. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.
19. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”
20. Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21. De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.
22. Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!”
23. Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”
24. Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.
25. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.
26. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
27. Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
28. Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO