Două tipuri de înţelepciune
Studiul VIII – Trimestrul IV
Luni , 17 noiembrie 2014
2. Citeşte Iacov 3:15,16. În ce cuvinte este descrisă înţelepciunea lumească aici? Cum se manifestă ea de regulă în societate, în general, şi chiar în biserică?
Iacov 3
15. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. 16. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.Înţelepciunea noastră firească este „pământească”, „drăcească” şi lipsită de Duh Sfânt. Iacov nu spune aici o noutate. Cu mult timp înaintea sa, Solomon scria: „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbele 14:1; vezi şi 16:25). Înţelepciunea aceasta este, în esenţă, distructivă. Cultivarea şi manifestarea invidiei şi a egoismului duc în mod natural la tulburare şi dezbinare cum s-a întâmplat, de pildă, în Corint (vezi 2 Corinteni 12:20, unde apar câteva dintre cuvintele întrebuinţate şi de Iacov).
Proverbele 16
25. Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.2 Corinteni 12
20. Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfe, îngâmfări, tulburări.3. Ce ne spun următoarele texte despre înţelepciunea cerească? Iacov 3:17,18; Ioan 3:3-7; Coloseni 3:1,2.
Iacov 3
17. Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. 18. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.Ioan 3
3. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” 4. Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” 5. Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. 6. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. 7. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”Coloseni 3
1. Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 2. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.Iacov nu aminteşte pe nume Duhul Sfânt, dar ideea naşterii din nou este în mod clar prezentă. Se pare că el preferă ilustraţia semănatului şi a aducerii de roade, inspirându-se, probabil, din parabolele Domnului Isus, unde mesajul Evangheliei este înfăţişat a fi „semănat” în inimile oamenilor (vezi Matei 13:3-9,18-23). Astfel, înţelepciunea cerească este „plină de îndurare şi de roduri bune”. Şi, după cum am văzut deja, deşi subliniază ideea că ascultarea şi faptele bune sunt roadele credinţei, mila biruieşte judecata, în sensul că iese învingătoare. Cel cu adevărat înţelept va fi blând şi smerit ca Domnul Isus, împăciuitor, bun, milostiv, iertător, gata să treacă cu vederea greşelile altora, fără să-i critice şi să-i judece.
Matei 13
3. El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. 6. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o. 8. O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci. 9. Cine are urechi de auzit să audă.” 18. Ascultaţi, dar, ce înseamnă pilda semănătorului: 19. Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum. 20. Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie; 21. dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. 22. Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor. 23. Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”Este atât de uşor să alunecăm pe căile lumii! Cercetează-te pe tine însuţi: Pe ce te bazezi când iei decizii în viaţă: pe înţelepciunea omenească sau pe cea cerească?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Matei 15
1. Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis: 2. „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.” 3. Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre? 4. Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.” 5. Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu” 6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. 7. Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: 8. „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 9. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” 10. Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi: 11. Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” 12. Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” 13. Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14. Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15. Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.” 16. Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? 17. Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? 18. Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. 19. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. 20. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.” 21. Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22. Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.” 23. El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.” 24. Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” 25. Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!” 26. Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” 27. „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” 28. Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela. 29. Isus a plecat din locurile acelea şi a venit lângă Marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut jos acolo. 30. Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit; 31. aşa că noroadele se mirau, când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă, şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32. Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” 33. Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustiul acesta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?” 34. „Câte pâini aveţi?”, i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”. 35. Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ. 36. A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului. 37. Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri. 38. Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. 39. În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
