Prietenia lumii

 

Studiul VIII – Trimestrul IV

Miercuri , 19 noiembrie 2014

 

 

6. Citeşte Iacov 4:2-4. De ce îi numeşte Iacov pe cititorii săi „suflete preacurvare”?Vezi şi Isaia 54:5; Ieremia 2:2; 3:6-10,20; Luca 16:13.

Iacov 4

2. Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
3. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.
4. Suflete preacurvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.

Isaia 54

5. căci Făcătorul tău este bărbatul tău: Domnul este numele Lui, şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel. El Se numeşte Dumnezeul întregului pământ,

Ieremia 2

2. „Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: „Aşa vorbeşte Domnul: „Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în pustiu, într-un pământ nesemănat.

Ieremia 3

6. Domnul mi-a zis, pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt şi sub orice copac verde şi a curvit acolo.
7. Eu ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta.
8. Şi cu toate că a văzut că M-am despărţit de necredincioasa Israel, din pricina tuturor preacurviilor ei, şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi sora sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel.
9. Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat ţara, a preacurvit cu piatra şi lemnul.
10. Cu toate acestea vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.”
20. Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi voi, casa lui Israel, zice Domnul!

Luca 16

13. Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

Făcând aluzie la imaginea lui Israel ca mireasă a lui Dumnezeu, Iacov aseamănă cu adulterul aderarea la practicile lumeşti şi asimilarea atitudinilor lumeşti. Prin acestea, creştinii nu fac altceva decât să îşi aleagă un alt domn şi un alt stăpân.

Versetul următor nu este uşor de înţeles. Unii îl consideră cel mai dificil text din Noul Testament. Ambiguitatea textului grecesc este reflectată şi de diferite traduceri ale Bibliei. În unele, „duhul” apare scris cu majusculă, deoarece se consideră că face referire la Duhul Sfânt („Duhul… ne vrea cu gelozie pentru Sine” sau „Dumnezeu vrea cu gelozie Duhul…”), pe când în altele nu este scris cu majusculă, fiindcă se consideră că este vorba despre duhul omului („Dumnezeu tânjeşte cu gelozie după duhul pe care l-a pus să locuiască în noi” – NTR). Această a doua variantă reflectă mai bine gramatica şi contextul, dar, oricum, înţelesul textului nu este foarte clar. Pe baza studiului atent al sintaxei şi al contextului imediat, versetele 5 şi 6 pot fi traduse astfel: „Sau credeţi că Scriptura vorbeşte degeaba împotriva invidiei? Duhul pe care El l-a pus să locuiască în noi tânjeşte, dar El ne dă mai mult har. De aceea, El spune: «Dumnezeu Se opune celor mândri, dar le dă har celor smeriţi»” (Iacov 4:5,6, traducerea autorului).

Deci, duhul omului (sau „inima”) este plin de dorinţe care, deşi la început nu au fost rele sau nu sunt rele în ele însele, au fost transformate de păcat în pofte. Harul este singura soluţie pentru această situaţie disperată. Însă cei mândri iau o poziţie în care nu pot primi cu uşurinţă harul. Cineva spunea că noi putem primi har numai dacă stăm cum stau cerşetorii, cu mâna întinsă. Numai omul smerit, blând şi conştient de nevoia şi dependenţa lui totală de Dumnezeu are o atitudine deschisă faţă de har, faţă de această favoare îmbelşugată care a fost revărsată asupra noastră, cu toate că suntem în toate privinţele nedemni de ea. Cum scria Ellen G. White: „Marea noastră nevoie este singurul lucru care ne dă dreptul la îndurarea lui Dumnezeu.” – Hristos, Lumina lumii, p. 317

Ai vreun merit care să te facă demn de mântuire? Îţi înţelegi, din acest răspuns, marea nevoie după harul lui Dumnezeu? Cum răspunde crucea la această nevoie a ta?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Matei 17

 
1. După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.
2. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
3. Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.
4. Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.”
5. Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”
6. Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.
7. Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!”
8. Ei au ridicat ochii, şi n-au văzut pe nimeni decât pe Isus singur.
9. Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta, până va învia Fiul omului din morţi.”
10. Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”
11. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile.
12. Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.”
13. Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
14. Când au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis:
15. „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă.
16. L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.”
17. „O, neam necredincios şi pornit la rău!”, a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.”
18. Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
19. Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”
20. „Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.
21. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”
22. Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.
23. Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.
24. Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?”
25. „Ba da”, a zis Petru. Şi, când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”
26. Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi.
27. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO