Studiul VII – Trimestrul IV
Marți , 11 noiembrie 2014
3. Citeşte Iacov 3:3-5. Ce au în comun cele două ilustraţii? Ce legătură au ele cu vorbirea?
Iacov 3
3. De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.
4. Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.
5. Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Deşi sunt mici faţă de cal şi corabie, frâul şi cârma le pot devia direcţia complet, la cea mai mică mişcare. „Tot aşa şi limba este un mic mădular şi se făleşte cu lucruri mari”, concluzionează Iacov în versetul 5. Altfel spus, un singur cuvânt, chiar o singură privire sau un singur gest, oricât de mic ar părea, poate transforma un prieten în duşman şi o situaţie nefavorabilă într-una favorabilă: „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia” (Proverbele 15:1). Se pot lăuda calul şi vaporul cu viteza cu care au parcurs o distanţă, dacă se îndreaptă într-o direcţie greşită? Cu cât înaintează mai repede, cu atât se îndepărtează mai mult de destinaţia lor! Cel mai bine ar fi să se oprească şi să se întoarcă din drum. Acelaşi lucru este adevărat şi în ceea ce priveşte cuvintele. Dacă o discuţie merge din rău în mai rău, cu cât îi punem punct mai repede cu atât mai bine!
4. Citeşte Luca 9:51-56. Cum a răspuns Isus la propunerea ucenicilor? Care a fost urmarea? Ce învăţăm noi de aici?
Luca 9
51. Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.
52. A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
53. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
54. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”
55. Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!
56. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat în alt sat.
Domnul Isus a respins propunerea ucenicilor, deşi ea avea la bază un precedent biblic (2 Împăraţi 1:10,12). Mustrarea Lui a schimbat cu totul situaţia. El a transformat refuzul samaritenilor într-o lecţie pentru urmaşii Săi. Descrierea acestui incident se încheie cu următoarea scurtă remarcă: „Şi au plecat într-alt sat” (Luca 9:56). Sub presiunea momentului, când ne aprindem de indignare şi ne simţim îmboldiţi să ne apărăm, să ne aducem aminte de exemplul dat de Domnul nostru şi, figurat vorbind, să plecăm „într-alt sat”!
2 Imparati 1
10. Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.
12. Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a coborât for din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.
„După cum picăturile de apă formează un râu, tot aşa lucrurile mărunte compun viaţa. Viaţa este un râu liniştit, molcom şi plăcut sau este un râu învolburat, care scuipă noroi şi mizerie.” – Ellen G. White, That I May Know Him, p. 209
Care sunt acele lucruri „mărunte” din viaţa ta care, dacă te gândeşti bine, nu sunt chiar atât de mărunte cum par?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Matei 9
1. Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa.
2. Şi iată că I-au adus un slăbănog care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”
3. Şi iată că unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!”
4. Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?
5. Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îţi sunt păcatele”, sau a zice: „Scoală-te şi umblă”?
6. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, „Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul şi du-te acasă.”
7. Slăbănogul s-a sculat şi s-a dus acasă.
8. Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
9. De acolo, Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.
10. Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.
11. Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
12. Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
13. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
14. Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus şi I-au zis: „De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?”
15. Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.
16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea.
17. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.”
18. Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.”
19. Isus S-a sculat şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.
20. Şi, iată, o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei Lui.
21. Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.”
22. Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
23. Când a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind,
24. le-a zis: „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El.
25. Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat.
26. Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.
27. Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!”
28. După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.
29. Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!”
30. Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis: „Vedeţi să nu ştie nimeni.”
31. Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
32. Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.
33. După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”
34. Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”
35. Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.
36. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.
37. Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii!
38. Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
