Diferiţi de lume

 

Studiul IV – Trimestrul IV

Joi , 23 octombrie 2014

 

 

8. Ce înseamnă să ne păzim „neîntinaţi de lume” (Iacov 1:27)? Cum e posibil acest lucru? Vezi şi 1 Ioan 2:15,16; 2 Petru 1:4.

Iacov 1

27. Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.

1 Ioan 2

15. Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
16. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

2 Petru 1

4. prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.

Unii oameni par a crede că, dacă ar reuşi să stea departe de lume, ar putea evita o bună parte din ispitele ei. Într-un anumit sens, lucrul acesta este adevărat. Este necesar să evităm ispita cât mai mult posibil (în special acele ispite în faţa cărora ne este cel mai greu să rezistăm). Dar adevărul este că defectele şi slăbiciunile ne urmează îndeaproape, oriunde ne-am duce. Problema nu este dată în primul rând de ispitele care există în lume, cu toate că şi ele sunt un factor însemnat, ci de ispitele care există în noi, în inima noastră. Aici se dă adevărata luptă!

Însă rezolvarea anumitor probleme le scoate în relief pe cele rămase nerezolvate. Spre exemplu, când facem ordine într-un colţ al camerei, dezordinea din restul camerei se distinge mai uşor. La fel se întâmplă şi în viaţa spirituală: „Cu cât te apropii mai mult de Isus, cu atât mai nedesăvârşit te vei vedea; fiindcă vederea ta va fi mai clară şi imperfecţiunile vor fi observate într-un mare şi clar contrast cu natura Sa desăvârşită.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 64

Să nu interpretăm acest paragraf altfel decât a intenţionat autoarea. Ellen White nu spune aici că, pe măsură ce ne apropiem de Isus, devenim tot mai nedesăvârşiţi. Iată ce declară ea în continuare: „Cu cât conştienţa nevoii noastre ne îndreaptă mai mult spre El şi spre Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât vom avea concepţii mai înalte despre caracterul Său şi cu atât mai deplin vom reflecta chipul Său.” – Ibidem, p. 65

Religia adevărată ne determină să fim „flămânzi şi însetaţi” după o experienţă mai profundă cu Dumnezeu (Matei 5:6). Domnul Isus a petrecut mult timp singur împreună cu Tatăl Său ceresc, ca să cunoască voia Sa, dar nu S-a izolat permanent de oameni. El a revenit de fiecare dată în mijlocul lor. „Mâncarea” Lui era să îi ajute pe nevoiaşi, să dărâme prejudecăţile şi să împărtăşească vestea bună a vieţii veşnice (Ioan 4:28-35).

Matei 5

6. Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!

Ioan 4

28. Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29. „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”
30. Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
31. În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
32. Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”
33. Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
34. Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
35. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş.

Alimentaţia şi stilul de viaţă diferit de practicile din lumea păgână nu i-au împiedicat pe Domnul Isus şi pe creştini să le împărtăşească altora credinţa lor. Ei au mers din loc în loc, iar Evanghelia s-a răspândit în tot imperiul şi a prins rădăcini chiar şi în oraşe corupte şi nelegiuite, precum Roma.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Zaharia 8

 
1. Cuvântul Domnului oştirilor a vorbit astfel:
2. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Am o mare râvnă pentru Sion şi sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.”
3. Aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc iarăşi în Sion şi vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: „Cetatea cea credincioasă”, şi muntele Domnului oştirilor se va chema: „Muntele cel sfânt”.
4. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iarăşi vor şedea pe uliţele Ierusalimului bătrâni şi femei în vârstă, fiecare cu toiagul în mână, din pricina marelui lor număr de zile.
5. Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete care se vor juca pe uliţe.”
6. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei? – zice Domnul oştirilor.”
7. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.
8. Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate.”
9. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întăriţi-vă mâinile, cei ce auziţi astăzi aceste cuvinte din gura prorocilor care au vorbit în ziua când s-a pus temelia Casei Domnului oştirilor, când s-a început să se zidească Templul!
10. Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului, nici pentru vite. Cei ce intrau şi ieşeau n-aveau nici ei pace, din pricina vrăjmaşului, şi Eu dezbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora.
11. Acum nu voi mai face rămăşiţei poporului acestuia ca în trecut, zice Domnul oştirilor.
12. Ci semănăturile vor merge bine, viţa îşi va da rodul, pământul îşi va da roadele, şi cerurile îşi vor trimite roua; şi toate aceste lucruri le voi da în stăpânirea rămăşiţei poporului acestuia.
13. După cum aţi fost un blestem între neamuri, casa lui Iuda şi casa lui Israel, tot astfel vă voi mântui, şi veţi fi o binecuvântare. Nu vă temeţi, ci întăriţi-vă mâinile!”
14. Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După cum am căutat să vă fac rău, când Mă mâniau părinţii voştri, zice Domnul oştirilor, şi nu M-am căit de lucrul acesta,
15. tot aşa acum Mă întorc în aceste zile şi hotărăsc să fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Nu vă temeţi!
16. Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii;
17. niciunul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său şi nici să nu iubiţi jurământul strâmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc, zice Domnul.”
18. Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:
19. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie şi de bucurie, în sărbători de voioşie. Dar iubiţi adevărul şi pacea!”
20. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Vor mai veni iarăşi popoare şi locuitori dintr-un mare număr de cetăţi.
21. Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă şi vor zice: „Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!”
22. Şi multe popoare, şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim şi să se roage Domnului.”
23. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei şi-i vor zice: „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO