De folos sau zadarnic?
Studiul IV – Trimestrul IV
Miercuri 22 octombrie 2014
7. Cum ai defini creştinismul în lumina următoarelor pasaje? Iacov 1:26,27; Matei 25:35,36,40; Romani 12:9-18.
Iacov 1
26. Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27. Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.Matei 25
35. Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; 36. am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.” 40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”Romani 12
9. Isus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă. 10. Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit a vindeca în zilele de Sabat?” 11. El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie, şi-i cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce şi s-o scoată afară? 12. Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” 13. Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. 14. Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să omoare pe Isus. 15. Dar Isus, ca Unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii 16. şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut; 17. ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: 18. „Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata.Și Domnul Isus, şi Pavel, şi Iacov subliniază nevoia creştinului de a se face util celor din jur. Când ne luăm timp să îi vizităm pe cei neglijaţi, când oferim ospitalitate, când le arătăm practic acestor „foarte neînsemnaţi fraţi” (Matei 25:40) că îi iubim, ilustrăm dragostea lui Isus şi devenim canalele prin care El Îşi revarsă dragostea faţă de oameni.
Matei 25
40. Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”„Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este creştinul care oferă şi primeşte iubire (…). Pentru a duce o astfel de viaţă, pentru a exercita o astfel de influenţă, ne costă la fiecare pas efort, sacrificiu de sine, disciplină.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 470
Lucrurile acestea nu apar de la sine, în mod automat. Dacă religia noastră constă numai din afirmarea anumitor convingeri şi din ascultarea de predici, atunci este în mare parte „zadarnică”, inutilă.
Cuvântul folosit de Iacov pentru „religios” şi „religie” din versetele 26 şi 27 sugerează ideea de devotament neobişnuit. Această calitate are consecinţe imediate, vizibile, iar oamenii o vor remarca repede.
O astfel de consecinţă se va vedea în vorbire. În loc de remarci înţepătoare, un ton tăios şi gesturi aspre, vom fi mai conştienţi de influenţa pe care o exercită asupra altora felul nostru de a vorbi şi ne vom „înfrâna” limba ca să nu ne surprindem că ne ia gura pe dinainte.
O a doua schimbare se va vedea în atitudinea faţă de orfani şi de văduve, care au cea mai mare nevoie de iubirea şi de grija noastră. Din perspectivă omenească, pare fără sens să ne investim resursele în nişte oameni care nu ne vor putea răsplăti cu nimic. Totuşi, din perspectivă dumnezeiască, tocmai modul în care ne purtăm cu cei respinşi și marginalizaţi de societate arată cine este într-adevăr urmaşul Domnului Hristos: fie oferindu-le bani celor care ştim că nu ni-i vor putea returna, fie invitându-i la masă pe cei despre care știm că nu au posibilitatea să ne invite la ei; fie rostind o binecuvântare şi o rugăciune pentru cei care se poartă urât cu noi (Luca 6:35; 14:12-14; Matei 5:44). După cum subliniază Pavel, noi am fost re-creaţi în Isus Hristos pentru fapte bune (Efeseni 2:10).
Luca 6
35. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.Luca 14
12. A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut. 13. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. 14. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”Matei 5
44. Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc,Efeseni 2
10. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.Cât din timpul şi din energia ta investeşti în ajutorarea celor sărmani? Ce îţi spune răspunsul la această întrebare despre cât de „utilă” sau de zadarnică este în realitate credinţa ta?
*
****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Zaharia 7
