Împlinitori ai Cuvântului

Studiul IV – Trimestrul IV

Sâmbătă , 18 octombrie 2014

Soarele apune la ora 18:22

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Iacov 1:23,24; Matei 19:16-22; Luca 6:27-38; Romani 8:2-4; 12:9-18; 2 Petru 1:4.

Sabat după-amiază

Textul de memorat: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.” (Iacov 1:22)

Un acrobat a avut ideea să traverseze Cascada Niagara de mai multe ori pe o frânghie. Evident, a devenit celebru – este cunoscut sub numele de „Marele Blondin”. În septembrie 1860, însuşi Prinţul de Wales a avut curiozitatea să-l urmărească traversând cascada cu un om în spate. La sfârşitul reprezentaţiei, Blondin s-a înfăţişat înaintea prințului şi s-a oferit să-l transporte pe frânghie. Însă prinţul britanic, cu toate că auzise de abilităţile acrobatului şi tocmai văzuse cu ochii lui de ce era în stare, nu s-a arătat nicidecum dornic să se lase pe mâna lui!

În ceea ce priveşte relaţia cu Dumnezeu, nu este îndeajuns să auzi şi să vezi. Poate că la nivel intelectual suntem convinşi de existenţa lui Dumnezeu, de adevărul Evangheliei şi de realitatea revenirii Domnului Hristos. Mai mult, poate că am văzut cu ochii noştri dovezile dragostei şi ale purtării Sale de grijă. Cu toate acestea, ni se poate întâmpla să nu avem dorinţa sinceră de a ne preda pe deplin Lui şi de a trăi ca nişte copii ai Săi. Din această cauză pune Iacov atât de mult accentul pe ideea de a fi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători.

Săptămâna aceasta, vom descoperi ce înseamnă pentru noi, cei mântuiţi prin har, să fim împlinitori ai Cuvântului.

****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Zaharia 3

1. El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască.

2. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”

3. Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului.

4. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!”

5. Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!” Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.

6. Îngerul Domnului a făcut lui Iosua următoarea mărturisire:

7. „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă vei umbla pe căile Mele şi dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca şi Casa Mea şi vei priveghea asupra curţilor Mele, şi te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici.

8. Ascultă, dar, Iosua, mare preot, tu şi tovarăşii tăi de slujbă care stau înaintea ta – căci aceştia sunt nişte oameni care vor sluji ca semne. – Iată, voi aduce pe Robul Meu, Odrasla.

9. Căci iată că numai spre piatra aceasta pe care am pus-o înaintea lui Iosua sunt îndreptaţi şapte ochi; iată, Eu însumi voi săpa ce trebuie săpat pe ea, zice Domnul oştirilor; şi într-o singură zi voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.

10. În ziua aceea – zice Domnul oştirilor – vă veţi pofti unii pe alţii sub viţă şi sub smochin.”

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO

Precedent Următor

85 comentarii

I C

18 octombrie 2014 16:56

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.” (Iacov 1:22)
„Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume” (v.26-27). Exista multe modalitati prin care oamenii se inseala singuri, dar cea mai surprinzatoare este cand in acelasi timp se imagineaza ca binefacatori ai omenirii sau salvatori ai lui Dumnezeu! Asta se intampla evident pentru faptul ca isi confectioneaza un Dumnezeu al lor, care nu este atotputernic si de aceea biruitor, ci are anumite slabiciuni datorita carora trebuie sa fie compatimit si… ajutat. Si toate acestea mai arata foarte clar si cat de importanti si siguri se simt in marea lor stiinta si intelepciune. Si bineinteles ca nu pot decat sa intre in competitie cu cei care, nefiind maestri ai spiritualizarii, indraznesc doar sa raspunda, prin ascultarea iubirii, harului iubirii divine. Si cum ‘analistul expert’ se prezinta ca mai experimentat decat lucratorul ce nu stie sa se exprime decat prin straduintele iubirii si luptele credintei sale, se prezinta, ca de la sine inteles, ca nu doar motivarea reorientarii prin credinta a inimii umane spre iubirea divina se datoreaza exclusiv lui Dumnezeu, dar si insasi consacrarea de sine spre a trai aceasta reorientare pentru totdeauna, care nu poate fi decat o libera alegere a fiecaruia, ar trebuie realizata, ca un artificiu miraculos, tot de catre Domnul. Eu cam asta a trebuit sa simt citind comentariile gsm de la lectiunea de ieri. Dar Domnul „isi va curati aria cu desavarsire”. El nu intra in legamant cu persoane, popoare sau biserici, care n-ar putea sa-si implineasca partea lor in cadrul legamantului. Nici nu sacrifica legamantul, care este neprihanirea insasi, eventualelor fasoane ale ‘miresei’. Cand poporul Ierusalimului a refuzat sa primeasca pe Domnul Sau, El a plans de durere, dar apoi, separand ramasita care nu L-a parasit, a lasat acel popor cu alegerea lui. Daca poporul Ierusalimului ceresc refuza sa primeasca pe Domnul sau, El a avertizat ca si atunci: „voi mai clatina inca odata nu numai pamantul, ci si cerul” (Evr.12:26); „chiar daca ai locui tot atat de sus ca vulturul, chiar daca ti-ai aseza cuibul intre stele, tot te voi arunca jos si de acolo, zice Domnul” (Obad.1:4).
„… cand veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape, este chiar la usi” (Mat.24:33). „Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine” (Apoc.3:20). Astazi, „cand vedem toate aceste lucruri”, daca cineva „deschide usa” si Ii ofera intr-adevar lui Isus locul cuvenit in viata sa, in experienta acestei comuniuni el isi insuseste neprihanirea lui Isus, preaspirituala „haina de nunta”. Repet, in experienta acestei comuniuni, cand, in toata lumina acumulata pana acum, cineva chiar primeste pe Isus, Domnul. Biserica se da inapoi si nu accepta doctrine gen gsm tocmai pentru ca o simpla adeziune la un crez nu inseamna nimic. Nici Domnul n-ar mai fi neprihanit daca cununa neprinirii (care inseamna biruinta asupra pacatului) ar oferi-o ca urmare a unei trnsformari miraculoase, executate de El, asupra pacatosului. Aceasta n-ar insemna deloc „El porunceste, si ce porunceste ia fiinta”, ci doar magie sau, mai bine zis, vrajitorie. „Cel ce umbla plangand, cand arunca samanta, se intoarce cu veselie cand isi strange snopii” (Ps.126:6). Domnul Insusi a avut aceasta experienta, si la fel si urmasii Sai. Dar daca asteptam ca El sa procedeze dupa cum ne-ar conveni noua… „ne inselam singuri”.
„Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa. Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău… Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu legile Mele, şi ai în gură legământul Meu, când tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele înapoia ta? Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te însoţeşti cu preacurvarii. Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri. Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale. Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra, şi îţi voi pune totul sub ochi! Luaţi seama dar, voi care uitaţi pe Dumnezeu…” (Ps.50:7.14-22).