duminică, 12 octombrie 2014
8

Originea ispitei

 

Studiul III – Trimestrul IV

Duminică , 12 octombrie 2014

 

 

1. De ce este important faptul că Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni? Unde îşi are originea ispita? De ce ne este de folos să ştim acest lucru, în lupta noastră cu păcatul? Iacov 1:13,14

Iacov 1

13. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.

Iacov arată în cuvinte cât se poate de clare că Dumnezeu nu este nici autorul răului şi nici sursa ispitei. Răul în sine este sursa ispitei. Potrivit acestui pasaj, problema se găseşte în noi înşine, în interiorul nostru. Acesta este motivul principal pentru care ne este atât de greu să ne opunem ei!

Înţelegem de aici că lupta împotriva păcatului începe la nivelul minţii. Fie că admitem sau nu, adevărul este că noi singuri alegem să păcătuim şi că nimeni nu ne poate forţa să comitem păcatul (Romani 6:16-18). Dorinţele, înclinaţiile şi tendinţele păcătoase ne ademenesc. Iacov 1:14 descrie aceste imbolduri lăuntrice, apelând la imagini familiare din vânătoare şi din pescuit: pofta ne atrage şi ne momeşte, iar, când cedăm, suntem prinşi în cârligul şi în capcana ei.

Romani 6

16. Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o.
18. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. –

2. Citeşte Efeseni 6:17, Psalmii 119:11 şi Luca 4:8. Care este tema comună a acestor pasaje? Care este, potrivit lor, secretul biruinţei asupra păcatului?

Efeseni 6

17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Psalmii 119

11. Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!

Luca 4

8. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti.”

În epistola sa, Iacov face o distincţie clară între ispită şi păcat. A fi ispitit dinăuntru nu este păcat. Până şi Isus a fost ispitit. Problema nu este ispita în sine, ci modul în care răspundem la ea. Faptul că avem o natură păcătoasă nu este în sine un păcat, dar este păcat să-i permitem acestei naturi păcătoase să ne controleze gândurile şi să ne dicteze comportamentul. Aici ne vin în ajutor făgăduinţele din Cuvântul lui Dumnezeu care ne oferă asigurarea biruinţei. Nu trebuie decât să cerem împlinirea lor pentru noi şi să ne prindem de ele prin credinţă!

Meditează asupra ideii că păcatul este întotdeauna alegerea noastră. (Dacă nu ar fi aşa, am mai fi traşi la răspundere pentru el?) Ce putem face zilnic, în mod concret, pentru a evita să luăm decizii greşite?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Tefania 2

 

1. Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine,
2. până nu se împlineşte hotărârea – ca pleava trece vremea – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului!
3. Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.
4. Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua în amiaza mare, şi Ecronul va fi smuls din rădăcini.
5. Vai de locuitorii de pe malurile mării, vai de neamul cheretiţilor! Aşa a vorbit Domnul împotriva ta, Canaane, ţara filistenilor: „Te voi nimici, şi nu vei mai avea locuitori!”
6. Malurile mării vor ajunge izlazuri de păşunat, locuinţe pentru păstori şi târle de oi.
7. Malurile acestea vor fi pentru rămăşiţele casei lui Iuda; acolo vor paşte; se vor odihni seara în casele Ascalonului; căci Domnul Dumnezeul lor nu-i va uita şi va aduce înapoi pe prinşii lor de război.
8. „Am auzit ocările Moabului şi batjocurile copiilor lui Amon, când defăimau pe poporul Meu şi se ridicau cu trufie împotriva hotarelor lor.
9. De aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, că Moabul va fi ca Sodoma, şi copiii lui Amon, ca Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un pustiu veşnic; rămăşiţa poporului Meu îi va jefui, rămăşiţa neamului Meu îi va stăpâni.”
10. Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi au fost semeţi cu poporul Domnului oştirilor.
11. Domnul va fi grozav împotriva lor, căci va nimici pe toţi dumnezeii pământului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate ostroavele neamurilor.
12. „Chiar şi voi, etiopienilor, veţi fi străpunşi cu sabia Mea.”
13. El Îşi va întinde mâna şi spre miazănoapte, va nimici Asiria şi va preface Ninive într-o pustietate, într-un pământ fără apă ca pustiul.
14. În mijlocul cetăţii se vor culca turme de vite de tot felul; pelicanul şi ariciul vor rămâne noaptea pe acoperişurile stâlpilor ei. La ferestre se vor auzi ţipetele lor, pustiirea va fi în prag, căci căptuşeala de cedru va fi scoasă.
15. Iată, dar, cetatea aceea veselă, care stătea plină de încredere şi zicea în inima ei: „Eu şi niciuna afară de mine!” Vai! cum s-a prefăcut în pustiu şi în culcuş de fiare! Toţi cei ce trec pe lângă ea fluieră şi arată cu mâna!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO