Marele obstacol din calea unităţii
Studiul VIII – Trimestrul III
Miercuri , 20 august 2014
4. În cel fel ne ajută învăţăturile Domnului Isus din Matei 7:1-5 să evităm dezbinările şi conflictele în biserică?
Matei 7
1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. 3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 4. Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… 5. Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.Este mai uşor să vedem defectele altora decât defectele noastre. Iar criticarea altora ne dă un fals sentiment de superioritate – ajungem să credem că ei sunt mai răi decât noi. Totuşi ţinta noastră nu este să ne comparăm cu semenii noştri, ci cu Domnul Isus! De câte probleme am fi scutiţi dacă am asculta de porunca divină: „Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău” (Leviticul 19:16)! Şi cât de adevărat este că „pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni” (Proverbele 16:28)!
Există totuşi situaţii în care trebuie să vorbim despre altcineva. Atunci, înainte de a începe să vorbim, ar trebui să ne punem următoarele trei întrebări:
1. Este adevărat ce urmează să spun? „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău” (Exodul 20:16). Uneori prezentăm un lucru ca fiind un fapt, când, în realitate, nu este decât o bănuială sau o presupunere. Alteori adăugăm, poate fără să ne dăm seama, opinia personală, riscând astfel să judecăm greşit intenţiile altora.
2. Este de folos ce urmează să spun? Ajută la zidirea altora? Apostolul Pavel ne îndeamnă să nu rostim decât un cuvânt „bun, pentru zidire” (Efeseni 4:29). Atunci, dacă un lucru este adevărat, dar nu zideşte,
nu este mai bine să rămână nespus?
3. Este posibil să spun aceste cuvinte cu iubire? Modul în care spunem ce avem de spus este deosebit de importat (vezi Proverbele 25:11). În cazul în care am răspuns pozitiv la primele două întrebări, trebuie să avem grijă să nu-i rănim pe alţii.
Proverbe 25
11. Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.Iacov compară limba cu un foc mic, care aprinde o pădure mare (Iacov 3:5,6). Dacă auzim o bârfă, să nu o răspândim, deoarece „când nu mai sunt lemne, focul se stinge şi, când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte” (Proverbele 26:20). Pentru a exista, bârfa are nevoie de oameni care să o transmită de la unul la altul. Noi ne putem opune răspândirii ei, refuzând să ascultăm, sau, dacă am auzit-o deja, refuzând să o mai spunem şi altora. „În loc de bârfă, care duce la tulburări, să vorbim despre puterea fără egal a lui Hristos şi despre slava Sa.” – Ellen G. White, The Upward Look, p. 306
Iacov 3
5. Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 6. Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.Criticarea altora ne face să avem o părere mai bună despre noi înşine. Ce se întâmplă însă atunci când ne comparăm cu Isus?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III
Daniel 6
1. Darius a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia; 2. a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă. 3. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia. 4. Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău. 5. Atunci oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!” 6. Apoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti veşnic, împărate Darius! 7. Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa, în timp de treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. 8. Acum, împărate, întăreşte oprirea şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea mezilor şi perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” 9. În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca şi oprirea. 10. Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. 11. Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă şi au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul lui. 12. Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălţa, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi perşilor, care nu se poate schimba!” 13. Ei au luat din nou cuvântul şi au zis împăratului: „Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!” 14. Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel, şi până la asfinţitul soarelui s-a trudit să-l scape. 15. Dar oamenii aceia au stăruit de împărat şi i-au zis: „Să ştii, împărate, că, după legea mezilor şi perşilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!” 16. Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău căruia necurmat Îi slujeşti să te scape!” 17. Au adus o piatră şi au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18. Împăratul s-a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio ţiitoare şi n-a putut să doarmă. 19. În revărsatul zorilor însă împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei. 20. Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău căruia Îi slujeşti necurmat să te scape de lei?” 21. Şi Daniel a zis împăratului: „Veşnic să trăieşti, împărate! 22. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” 23. Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său. 24. Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii lor şi nevestele lor; şi, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmiţat oasele. 25. După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, care locuiau în toată împărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug! 26. Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel Viu şi El dăinuie veşnic; Împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. 27. El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!” 28. Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius şi sub domnia lui Cirus, persanul. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
Sunt de acord ca nu trebuie umblat cu barfeli, dar cand iti dai seama ca este o barfa?
Eu as putea sa iau in considerare aceasta barfa drept AVERTIZARE!
Cum asa? Iata experienta:
O sora m-a vazut ca stateam de vorba cu-n alt frate. Dupa discutia purtata cu fratele respectiv, la cateva zile, sora mi-a zis asa:
-Sa nu dai bani imprumut lui fratele…..
Eu am ramas mirat de aceasta vorba a sorei X, si am intrebat-o de ce imi spune mie asta?
Ea mi-a raspuns ca m-a vazut stand de vorba cu fratele Y, si presupunea ca acest frate se da pe langa mine sa imi ceara un imprumut. Sora X, mi-a spus ca acest frate s-a impruutat si de la altii, la care nu i-a mai dat banii la timp.
Acum revenind la studiul de mai sus, sora X pare a umbla cu barfeli, dar oare aceasta barfa nu poate fi luata in considerare drept : INFORMATIE, AVERTIZARE?
Bârfeli. Povestiri care să dea naştere la rău, pentru că sunt fie neadevărate, fie păgubitoare pentru persoana respectivă. Rabinii învăţau că există trei păcate care îndepărtează pe un om din lumea aceasta şi îl privează de fericirea din lumea viitoare – idolatria, incestul şi crima – dar că bârfeala este mai rea decât acestea prin faptul că ea ucide trei persoane deodată: pe calomniator, pe cel calomniat şi pe ascultător.
“Sfârșitul este aproape! Nu avem nicio clipă de pierdut! Lumină trebuie să strălucească de la poporul lui Dumnezeu în raze clare și distincte, aducându-L pe Isus înaintea bisericilor și înaintea lumii. Lucrarea noastră nu trebuie restricționată doar la cei care deja cunosc adevărul; câmpul nostru este lumea. Instrumentele folosite pentru această lucrare sunt acele suflete care primesc cu bucurie lumina adevărului pe care Dumnezeu le-o comunică. Ei sunt agenția prin care Dumnezeu comunică lumii cunoștința adevărului. Dacă prin harul lui Hristos poporul Său devine burdufuri noi, El le va umple cu vinul cel nou. Dumnezeu va da lumină adițională, iar vechile adevăruri vor fi recuperate și așezate în cadrul adevărului; și oriunde vor merge lucrătorii, vor triumfa. Ca ambasadori ai lui Hristos, ei trebuie să cerceteze Scripturile spre a descoperi adevărurile care au fost ascunse sub gunoiul erorilor. Și fiecare rază de lumină primită trebuie comunicată altora. Un singur interes va predomina, un singur subiect le va înghiți pe toate celelalte – Domnul, neprihănirea noastră” (RH 23 dec 1890).
“Oh, dacă lucrarea de ispășire a lui Hristos ar fi studiată cu grijă! Oh, dacă toți ar studia cu atenție și cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, nu pentru a deveni experți în dezbaterea punctelor controversate de doctrină, ci pentru ca sufletele înfometate să poată fi săturate, și cele însetate să fie răcorite la izvorul vieții. Isus se descoperă sufletelor noastre în toată frumusețea Sa atunci când cercetăm Scripturile cu inimi umile, simțind slăbiciunea și nevrednicia noastră. Când devenim părtași de natură divină, vom privi cu scârbă toată înălțarea noastră de sine, iar ceea ce am crezut noi că este înțelepciune se va dovedi a fi zgură și gunoi. Cei care s-au educat spre a deveni polemiști, care au crezut că sunt oameni isteți, pătrunzători, își vor privi cu durere și rușine lucrarea, și vor ști că jertfa lor a fost fără valoare, ca și cea a lui Cain; căci ea este lipsită de neprihănirea lui Hristos” (RH 29 nov 1892).
Neprihănirea lui Hristos are de-a face, deci, cu ispășirea și cu părtășia de natură divină, adică marea doctrină adventistă a sanctuarului. Acesta este domeniul fertil de unde apar noile raze de lumină ce vor trebui primite cu bucurie, și comunicate altora.
„A rosti cuvantul lui Dumnezeu cu credinciosie este o lucrare de mare insemnatate. Dar ea este cu totul diferita de lucrarea de blamare continua, de nutrire a gandurilor rele si de indepartare a unora de altii.” -Review and Herald 29, Oct. 1901
„Se intampla de multe ori ca un om foarte inclinat sa ii critice si sa ii corecteze pe altii sa aiba el insusi defecte de care sa nu isi dea seama deloc si care pot fi cu mult mai grave decat cele pe care le condamna. De acea, daca incearca sa ii corecteze pe altii, eforturile lui pot face mai mult rau decat bine. Si cu cat mai mult se afla in acest pericol atunci cand se aseaza pe scaunul judecatorului ca sa ii critice si sa ii condamne pe altii!”-Signs of times, 14 Mar. 1892
Sorine, ce interes pentru mântuirea sufletului fratelui y avea sora x! Ce ajutor nesperat și dezinteresat! Ce minune a dăruirii de sine! Ma simt profund miscat de împreuna simțire a acestei minunate mame in Israel. Nu, Sorine, sigur nu era bârfă ceea ce făcea sora x, era doar vorbirea de rău a unei persoane in lipsa acesteia. Mulțumim Domnului pt că există asemenea persoane in bisericile noastre altfel pentru unele decizii dificile am putea fi nevoiți să intrebam pe Domnul și unde mai pui că nu toate răspunsurile care vin de la Domnul sunt pe placul nostru. Ce te faceai dacă îți răspundea Domnul prin versetul: „Celui ce-ți cere dă-i și nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.”???
Drăguța de ea, sora x, cât de altruista!!!
Ma uimește cât de ușor pot cădea chiar si unii care se pare că sunt buni cunoscători ai Cuvântului in capcana AVERTIZARILOR si a INFORMATIILOR adică a BARFEI care ne fugărește sufletele din preajma Mântuitorului.
Ferice de cei săraci cu duhul.