miercuri, 20 august 2014
7

Marele obstacol din calea unităţii

 

Studiul VIII – Trimestrul III

Miercuri , 20 august 2014

 

 

4. În cel fel ne ajută învăţăturile Domnului Isus din Matei 7:1-5 să evităm dezbinările şi conflictele în biserică?

Matei 7

1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura.
3. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
4. Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?…
5. Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

Este mai uşor să vedem defectele altora decât defectele noastre. Iar criticarea altora ne dă un fals sentiment de superioritate – ajungem să credem că ei sunt mai răi decât noi. Totuşi ţinta noastră nu este să ne comparăm cu semenii noştri, ci cu Domnul Isus! De câte probleme am fi scutiţi dacă am asculta de porunca divină: „Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău” (Leviticul 19:16)! Şi cât de adevărat este că „pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni” (Proverbele 16:28)!

Există totuşi situaţii în care trebuie să vorbim despre altcineva. Atunci, înainte de a începe să vorbim, ar trebui să ne punem următoarele trei întrebări:

1. Este adevărat ce urmează să spun? „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău” (Exodul 20:16). Uneori prezentăm un lucru ca fiind un fapt, când, în realitate, nu este decât o bănuială sau o presupunere. Alteori adăugăm, poate fără să ne dăm seama, opinia personală, riscând astfel să judecăm greşit intenţiile altora.

2. Este de folos ce urmează să spun? Ajută la zidirea altora? Apostolul Pavel ne îndeamnă să nu rostim decât un cuvânt „bun, pentru zidire” (Efeseni 4:29). Atunci, dacă un lucru este adevărat, dar nu zideşte,
nu este mai bine să rămână nespus?

3. Este posibil să spun aceste cuvinte cu iubire? Modul în care spunem ce avem de spus este deosebit de importat (vezi Proverbele 25:11). În cazul în care am răspuns pozitiv la primele două întrebări, trebuie să avem grijă să nu-i rănim pe alţii.

Proverbe 25

11. Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.

Iacov compară limba cu un foc mic, care aprinde o pădure mare (Iacov 3:5,6). Dacă auzim o bârfă, să nu o răspândim, deoarece „când nu mai sunt lemne, focul se stinge şi, când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte” (Proverbele 26:20). Pentru a exista, bârfa are nevoie de oameni care să o transmită de la unul la altul. Noi ne putem opune răspândirii ei, refuzând să ascultăm, sau, dacă am auzit-o deja, refuzând să o mai spunem şi altora. „În loc de bârfă, care duce la tulburări, să vorbim despre puterea fără egal a lui Hristos şi despre slava Sa.” – Ellen G. White, The Upward Look, p. 306

Iacov 3

5. Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
6. Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.

Criticarea altora ne face să avem o părere mai bună despre noi înşine. Ce se întâmplă însă atunci când ne comparăm cu Isus?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Daniel 6

 
 
1. Darius a găsit cu cale să pună peste împărăţie o sută douăzeci de dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia;
2. a pus în fruntea lor trei căpetenii, în numărul cărora era şi Daniel. Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să nu sufere nicio pagubă.
3. Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt; şi împăratul se gândea să-l pună peste toată împărăţia.
4. Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio greşeală la el şi niciun lucru rău.
5. Atunci oamenii aceştia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!”
6. Apoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti veşnic, împărate Darius!
7. Toate căpeteniile împărăţiei, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălţa, în timp de treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei.
8. Acum, împărate, întăreşte oprirea şi iscăleşte porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea mezilor şi perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.”
9. În urma celor de mai sus, împăratul Darius a scris porunca şi oprirea.
10. Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.
11. Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă şi au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul lui.
12. Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au zis cu privire la oprirea împărătească: „N-ai scris tu o oprire care spune că oricine va înălţa, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi perşilor, care nu se poate schimba!”
13. Ei au luat din nou cuvântul şi au zis împăratului: „Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de oprirea pe care ai scris-o, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!”
14. Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să scape pe Daniel, şi până la asfinţitul soarelui s-a trudit să-l scape.
15. Dar oamenii aceia au stăruit de împărat şi i-au zis: „Să ştii, împărate, că, după legea mezilor şi perşilor, orice oprire sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!”
16. Atunci împăratul a poruncit să aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău căruia necurmat Îi slujeşti să te scape!”
17. Au adus o piatră şi au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o cu inelul lui şi cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.
18. Împăratul s-a întors apoi în palatul său, a petrecut noaptea fără să mănânce, nu i s-a adus nicio ţiitoare şi n-a putut să doarmă.
19. În revărsatul zorilor însă împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei.
20. Şi apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plângător. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Daniele, robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău căruia Îi slujeşti necurmat să te scape de lei?”
21. Şi Daniel a zis împăratului: „Veşnic să trăieşti, împărate!
22. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!”
23. Atunci împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.
24. Împăratul a poruncit să aducă pe oamenii aceia care pârâseră pe Daniel. Şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, copiii lor şi nevestele lor; şi, până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmiţat oasele.
25. După aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, care locuiau în toată împărăţia: „Pacea să vă fie dată din belşug!
26. Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel Viu şi El dăinuie veşnic; Împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.
27. El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor!”
28. Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius şi sub domnia lui Cirus, persanul.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO