marți, 19 august 2014
3

Mijloacele care asigură unitatea

 

Studiul VIII – Trimestrul III

Marți , 19 august 2014

 

 

3. Care este fundamentul unităţii bisericii, pentru care S-a rugat Domnul Isus? Ioan 17:23; Ioan 15:1-5.

Ioan 17

23. Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.

Ioan 15

1. Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul.
2. Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod.
3. Acum voi sunteţi curaţi, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus.
4. Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine.
5. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.

Expresia „voi sunteţi în Mine şi… Eu sunt în voi” (Ioan 14:20) arată relaţia apropiată pe care trebuie să o avem cu Domnul Isus. Prezenţa Sa în inimile noastre generează unitatea dintre noi. El aduce în viaţa noastră cele două elemente indispensabile pentru realizarea unităţii: Cuvântul lui Dumnezeu şi dragostea divină.

Dacă Îl avem pe Isus, avem şi cuvintele Sale, care sunt de fapt ale Tatălui (Ioan 14:24; 17:8,14). Isus este „adevărul” (Ioan 14:6), dar şi Cuvântul Tatălui „este adevărul” (Ioan 17:17). De aceea, a fi una în Isus înseamnă a fi una în Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru a ne bucura de unitate, trebuie să fim de acord asupra conţinutului adevărului, aşa cum este el înfăţişat în Scriptură. Orice încercare de a ajunge la unitate fără aderarea la un sistem de convingeri biblice este sortită eşecului. Pe de altă parte, Domnul doreşte ca urmaşii Săi să fie una prin dragostea adevărată. Dacă Îl avem pe Isus, avem dragostea desăvârşită arătată de Tatăl faţă de Fiul (Ioan 17:26). Dragostea aceasta nu este o emoţie de moment, ci un principiu constant de acţiune și, pentru a ne bucura de ea, avem nevoie să dăm la o parte egoismul şi orgoliul şi să Îl primim pe Isus în inimile noastre. Atunci ne vom iubi sincer unii pe alţii şi vom ajunge la unirea aceea desăvârşită pentru care S-a rugat El.

Ioan 14

24. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.

Ioan 17

8. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.
14. Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.
26. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”

„Când cei care pretind a crede adevărul vor fi sfinţiţi prin adevăr şi vor învăţa de la Hristos smerenia şi umilinţa Sa, atunci va fi unitate completă şi desăvârşită în biserică.” – Ellen G. White, The Signs of the Times, 19 septembrie 1900

Nu este întotdeauna uşor să ţinem la loc de cinste adevărul şi, totodată, să avem o iubire de fraţi profundă. Există tentaţia de a pune accentul fie pe adevăr, fie pe iubire. Într-o vreme s-a crezut că elementul cel mai important al unităţii ar fi doctrina. Din fericire, această concepţie a fost corectată treptat. Dar astăzi suntem tentaţi să mergem spre cealaltă extremă: să credem că, pentru a ajunge la unitate şi a o menţine, iubirea este mai importantă decât adevărul. Să nu uităm că, fără adevăr, dragostea este oarbă, iar adevărul fără dragoste este neroditor. Mintea şi inima trebuie să conlucreze. Modelul nostru de unitate să fie biserica apostolică: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor [în adevăr], în legătura frăţească [dragoste]…” (Faptele 2:42).

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Daniel 5

 
1. Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui şi a băut vin înaintea lor.
2. Şi, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadneţar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
3. Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui.
4. Au băut vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră.
5. În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om şi au scris în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris.
6. Atunci împăratul a îngălbenit, şi gândurile atât l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s-au izbit unul de altul.
7. Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei.”
8. Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea şi nici s-o tâlcuiască împăratului.
9. Din pricina aceasta, împăratul Belşaţar s-a înspăimântat foarte tare, faţa i s-a îngălbenit, şi mai marii lui au rămas încremeniţi.
10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvântul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate! Să nu te tulbure gândurile tale şi să nu ţi se îngălbenească faţa!
11. În împărăţia ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s-a găsit la el lumină, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea, împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldei, ghicitori,
12. şi anume, pentru că s-a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere, putinţa să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege lucrurile încâlcite. Să fie chemat, dar, Daniel, şi el îţi va da tâlcuirea!”
13. Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel: „Tu eşti Daniel acela, unul din prinşii de război ai lui Iuda pe care i-a adus aici din Iuda, tatăl meu, împăratul?
14. Am aflat despre tine că ai în tine duhul dumnezeilor şi că la tine se găseşte lumină, pricepere şi o înţelepciune nemaipomenită.
15. Au adus înaintea mea pe înţelepţi şi pe cititorii în stele ca să citească scrierea aceasta şi să mi-o tâlcuiască; dar n-au putut să tâlcuiască aceste cuvinte.
16. Am aflat că tu poţi să tâlcuieşti şi să dezlegi întrebări grele; acum, dacă vei putea să citeşti scrierea aceasta şi să mi-o tâlcuieşti, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei purta un lănţişor de aur la gât şi vei avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei!”
17. Daniel a răspuns îndată înaintea împăratului: „Ţine-ţi darurile şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea şi i-o voi tâlcui.
18. Împărate, Dumnezeul cel Preaînalt dăduse tatălui tău, Nebucadneţar, împărăţie, mărime, slavă şi strălucire;
19. şi, din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia, şi cobora pe cine voia.
20. Dar când i s-a îngâmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a fost despuiat de slava lui;
21. a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea.
22. Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri.
23. Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici n-aud şi nici nu pricep nimic şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale!
24. De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta.
25. Iată însă scrierea care a fost scrisă: „Numărat, numărat, cântărit şi împărţit!”
26. Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte: Numărat înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei şi i-a pus capăt.
27. Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor!
28. Împărţit înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită şi dată mezilor şi perşilor!”
29. Îndată Belşaţar a dat poruncă, şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gât şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei.
30. Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul haldeilor, a fost omorât.
31. Şi a pus mâna pe împărăţie Darius, medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO