Refacerea unităţii

 

Studiul VIII – Trimestrul III

Joi , 21 august 2014

 

 

5. De ce împăcarea cu fratele sau sora căreia i-am greşit este o condiţie  fără de care închinarea noastră nu poate fi acceptată de Dumnezeu? Matei 5:23,24

Matei 5

23. Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

24. lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul.

La data aceea, iudeii aduceau la altar mai multe tipuri de daruri, însă, cel mai probabil, Domnul Isus S-a referit aici la o jertfă adusă pentru a obţine iertarea lui Dumnezeu. Înainte de a putea să primim iertarea Sa, ni se cere să ne împăcăm cu fraţii noştri, să ne recunoaştem greşelile şi înaintea lor.

6. Care sunt cei trei paşi pe care trebuie să-i urmăm atunci când cineva ne-a greşit cu ceva? Matei 18:15-18

Matei 18

15. Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.

16. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.

17. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.

18. Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

Învăţătura Domnul Isus este ca, în loc să mergem la alţii şi să le spunem ce am păţit, să mergem direct la cel care ne-a greşit, dar nu pentru a-l critica, ci pentru a-i arăta greşeala, cu smerenie şi iubire, şi a-l invita să-i pară rău (Leviticul 19:17). Ar trebui să facem tot ce ţine de noi pentru a-l ajuta să-şi vadă greşeala şi pentru a-i da ocazia să îşi exprime regretul şi să-şi ceară iertare. Este foarte important să nu îl umilim, făcând publică greşeala lui – în acest caz, recuperarea lui va fi îngreunată.

Leviticul 19

17. Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.

Discuţia aceasta personală ar trebui să conducă, în mod ideal, la regret şi la împăcare. Totuşi, dacă cel vinovat nu îşi recunoaşte vina şi nu vrea să repare greşeala, pasul următor este să aducem un martor sau doi (Deuteronomul 19:15). Aceşti doi martori nu trebuie să fie aleşi dintre cei afectaţi în mod direct de problemă. În felul acesta, ei vor fi mai în măsură să îl cheme la pocăinţă pe cel greşit. Dacă acesta refuză sfatul lor, ei pot depune mărturie despre eforturile făcute în vederea recuperării lui.

Deuteronomul 19

15. Un singur martor nu va fi deajuns împotriva unui om, ca să adeverească vreo nelegiuire sau vreun păcat oarecare; un fapt nu va putea fi întemeiat decât pe mărturia a doi sau trei martori.

În final, dacă aceste două încercări de împăcare eşuează, pasul următor este să ne adresăm bisericii, dar, şi de data aceasta, nu pentru a se lua măsuri împotriva lui, ci pentru a-i fi adresat încă un apel la pocăinţă. Scopul acestui proces este, de la început şi până la sfârşit, recuperarea celui greşit (Galateni 6:1).

Galateni 6

1. Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

Metoda cea mai bună de vindecare a celor implicaţi într-o dispută este ridicarea celui greşit. De ce nu urmăm procedeul indicat în acest pasaj? Ce putem face pentru a nu permite ca mintea să ne fie întunecată de dorinţa de răzbunare?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL III

Daniel 7

 

1. În anul întâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie.

2. Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare.

3. Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.

4. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea, până în clipa când i s-au smuls aripile; şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om.

5. Şi iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s-a zis: „Scoală-te şi mănâncă multă carne!”

6. După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete şi i s-a dat stăpânire.

7. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne.

8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie.

9. Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins.

10. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.

11. Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc ca să fie ars.

12. Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit.

13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.

14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

15. Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat.

16. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel:

17. „Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ.

18. Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.”

19. În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte; şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea;

20. şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne.

21. Am văzut, de asemenea, cum cornul acesta a făcut război sfinţilor şi i-a biruit,

22. până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia.

23. El mi-a vorbit aşa: „Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi.

24. Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi.

25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.

26. Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.

27. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică, şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta!”

28. Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.”

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO