Studiul III – Trimestrul III

Luni , 14 iulie 2014

 

 

Ellen G. White scria că „natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu o pot explica, fiindcă Domnul nu le-a descoperit-o. (…) În privinţa acestui fel de taine, care sunt prea adânci ca omul să le înţeleagă, tăcerea este de aur.” – Faptele apostolilor, p. 52

În altă parte, ea scria totuşi că „Duhul Sfânt este o persoană, fiindcă El adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (…) El trebuie să fie totodată o Persoană divină, altminteri nu ar putea cerceta tainele ţinute ascunse în gândul lui Dumnezeu.” – Evanghelizare, p. 616, 617. Declaraţia aceasta se bazează pe Biblie (Romani 8:16 şi 1 Corinteni 2:10,11). Astfel, în ciuda limitării naturii noastre omeneşti, putem cunoaşte, prin intermediul Scripturii, cel puţin aceste două lucruri despre Duhul Sfânt: că este o Persoană şi că este Dumnezeu. Afirmaţiile Domnului Isus despre Spiritul Sfânt confirmă această concluzie.

Romani 8

  • 16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu

1 Corinteni 2

  • 10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
  • 11 În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.

2. Ce acţiuni ale Duhului Sfânt ne demonstrează că El este o Persoană? Ioan 14:26; 15:26; 16:7-14.

Ioan 14

  • 26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

Ioan 15

  • 26 Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

Ioan 16

  • 7 Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
  • 8 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
  • 9 În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;
  • 10 în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;
  • 11 în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
  • 12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
  • 13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
  • 14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

Domnul Isus aminteşte câteva lucruri pe care le îndeplineşte Duhul Sfânt şi care nu pot fi realizate decât de o persoană inteligentă. Astfel, El ne învaţă şi ne aduce aminte tot ce a spus Hristos (Ioan 14:26), mărturiseşte despre El (Ioan 15:26), dovedeşte lumea vinovată de păcat (Ioan 16:8), ne călăuzeşte în tot adevărul, vorbeşte şi aude (Ioan 16:13) şi Îl proslăveşte pe Hristos.

Respectând învăţătura Sa, scriitorii Noului Testament au arătat că Duhul Sfânt are însuşirile esenţiale ale unei persoane: voinţă proprie (1 Corinteni 12:11), inteligenţă (Faptele 15:28; Romani 8:27) şi emoţii (Romani 15:30; Efeseni 4:30).

1 Corinteni 12

  • 11 Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.

Fapte 15

  • 28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,

Romani 8

  • 27 Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Romani 15

  • 30 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,

Efeseni 4

  • 30 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

Odată ce am înţeles că Spiritul Sfânt este o Persoană divină, se cuvine să ne supunem cu smerenie voinţei şi călăuzirii Sale, să Îl invităm să locuiască în inimile noastre (Romani 8:9), să ne înnoiască viaţa (Tit 3:5) şi să aducă roade în caracterul nostru (Galateni 5:22,23). Singuri nu putem face aceste lucruri, ci numai prin puterea Sa care lucrează în noi putem deveni ce ne-a fost promis prin Isus.

Romani 8

  • 9 Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Tit 3

  • 5 El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,

Galateni 5

  • 22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
  • 23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Duhul Sfânt este un dar şi, ca orice dar, poate fi refuzat. Cum ne putem asigura zi de zi că nu respingem lucrarea Sa în viaţa noastră?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ezechiel 17

  • 1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
  • 2 „Fiul omului, spune o vorbă cu tâlc, spune o pildă casei lui Israel
  • 3 şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Un vultur mare cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestriţe a venit în Liban şi a luat vârful unui cedru.
  • 4 A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o ţară de negoţ şi a pus-o într-o cetate de negustori;
  • 5 a luat şi din sămânţa ţării şi a pus-o într-un pământ roditor; a pus-o lângă o apă mare şi a sădit-o ca pe o salcie.
  • 6 Lăstarul acesta a crescut şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea înalt; viţele îi erau îndreptate spre vultur, şi rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari şi a făcut mlădiţe.
  • 7 Mai era însă un alt vultur mare cu aripi lungi şi cu pene multe. Şi iată că din pământul unde era sădită, viţa aceasta şi-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el şi şi-a îndreptat ramurile spre el ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită.
  • 8 Viţa era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, să dea rod şi să se facă o viţă minunată.”
  • 9 Spune, zice Domnul Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintâi rădăcinile şi-i va tăia rodul, şi i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca şi nu va trebui niciun braţ puternic, nici multă lume ca s-o scoată din rădăcinile ei.
  • 10 Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de răsărit, nu se va usca ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit.”
  • 11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
  • 12 „Spune casei acesteia răzvrătite: „Nu ştiţi ce înseamnă aceasta?” Şi spune: „Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul şi pe căpeteniile lui şi i-a dus cu el în Babilon.
  • 13 A luat un vlăstar de neam împărătesc, a făcut legământ cu el şi l-a pus să jure; dar pe mai marii ţării i-a luat cu el
  • 14 ca împărăţia să rămână smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-şi ţină legământul, rămânându-i credincios.
  • 15 Dar el s-a răsculat împotriva lui şi a trimis soli în Egipt ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape, dacă a rupt legământul?
  • 16 Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că în ţara împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurământul şi al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri!
  • 17 Aşa că nici faraon nu va veni cu o oaste mare şi popor mult să-l ajute în război, când se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete.
  • 18 El a nesocotit jurământul, până într-atât că a rupt legământul, ba încă şi-a dat mâna şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!”
  • 19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pe viaţa Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu şi a rupt legământul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta.
  • 20 Îmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu. Îl voi duce în Babilon, şi acolo îl voi judeca pentru abaterea săvârşită de el faţă de Mine.
  • 21 Dar toţi fugarii din toate oştile lui vor cădea loviţi de sabie, şi cei ce vor mai rămâne vor fi risipiţi în toate vânturile. Şi veţi şti că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri.”
  • 22 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Eu însumi voi lua o rămurea din vârful unui cedru mare şi o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiţă fragedă şi o voi sădi pe un munte înalt şi ridicat.
  • 23 Şi anume, o voi sădi pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod şi se va face un cedru măreţ. Păsări de tot felul se vor odihni sub el, tot ce are aripi se va odihni sub umbra ramurilor lui.
  • 24 Şi toţi copacii de pe câmp vor şti că Eu, Domnul, am coborât copacul care se înălţa şi am înălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde şi am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit şi voi şi face.”

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO