Legea în Împărăţia cerului

 

Studiul XIII – Trimestrul II

Joi , 26 iunie 2014

 

Dintre toate consecinţele păcatului, moartea este cea mai persistentă. Păcatul poate fi înfrânt, Satana poate fi alungat, dar, dintre miliardele de pământeni, câţi au reușit să scape de moarte? „Cât privește moartea”, scria un filosof antic, „noi, fiinţele umane, trăim într-o cetate fără ziduri.”

7. Ce afl ăm din Apocalipsa 20:14 și 1 Corinteni 15:26?

Apocalipsa 20

14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

1 Corinteni 15

26. Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

Înainte de a-Și întemeia Împărăţia pe pământ, Domnul Hristos va pune capăt morţii. După cum se știe, moartea este legată de păcat, deci ea este legată totodată și de Legea lui Dumnezeu, întrucât păcatul este călcarea Legii. Prin urmare, păcatul nu poate exista dacă nu există o lege. Totuși, deși păcatul este dependent de Lege, Legea nu este dependentă de păcat, adică poate exista și în lipsa păcatului. De fapt, a și existat în acest mod de-a lungul veșniciei, înainte de rebeliunea lui Lucifer.

„În momentul în care Satana s-a răzvrătit împotriva Legii lui Iehova, gândul că exista o lege a venit la îngeri aproape ca o conștientizare a unui lucru la care nu se mai gândiseră până atunci. În slujirea lor, îngerii nu sunt ca niște robi, ci ca niște fii. Între ei și Creatorul lor există o unitate perfectă.” – Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 109

Absenţa morţii și a păcatului în Împărăţia lui Dumnezeu nu atrage după sine în mod automat absenţa Legii Sale. După cum legea gravitaţiei este necesară pentru interacţiunea armonioasă a elementelor fizice din univers, tot la fel este nevoie ca Legea morală a lui Dumnezeu să reglementeze interacţiunea dintre sfinţi. Dumnezeu înscrie Legea Sa în inimile celor răscumpăraţi ca pe o pecetluire a deciziei lor de a merge pe cărarea neprihănirii pentru totdeauna. Legea Sa devine astfel esenţa Împărăţiei Sale. Avem toate motivele să credem că principiile Legii morale își vor continua existenţa în Împărăţia veșnică. Va exista totuși
o deosebire: ele nu vor mai fi încălcate niciodată.

Încearcă să-ţi imaginezi mediul desăvârșit din Paradis: nu mai e niciun om decăzut, nici Diavolul care să ne ispitească, nu există păcat și nici moarte. Sunt aspecte în viaţa ta și în caracterul tău care nu se potrivesc cu acest mediu?

*

******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Plângerile lui Ieremia 4

 
1. Vai! cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaş pe la toate colţurile uliţelor!
2. Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altădată, cum sunt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pământ şi ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
3. Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţa şi dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă ca struţii din pustiu.
4. Limba sugarului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.
5. Cei ce se hrăneau cu bucate alese leşină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
6. Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă fără să fi pus cineva mâna pe ea.
7. Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele; trupul le era mai roşu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
8. Dar acum, înfăţişarea le este mai negricioasă decât funinginea; aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
9. Cei ce pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame, care cad sleiţi de puteri din lipsa roadelor câmpului!
10. Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii, care le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
11. Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mânia aprinsă; a aprins în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
12. Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.
13. Iată roada păcatelor prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi care au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!
14. Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi de sânge, aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
15. „Depărtaţi-vă, necuraţilor!”, li se striga, „La o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!” Când fugeau pribegind încoace şi încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”
16. În mânia Lui, Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
17. Şi acolo ni se sfârşeau ochii şi aşteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuşi nu ne-a izbăvit.
18. Ne pândeau paşii ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfârşitul, ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârşitul!
19. Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi şi ne-au pândit în pustiu.
20. Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.” –
21. Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului care locuieşti în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta şi te vei dezgoli!
22. Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită: El nu te va mai trimite în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea şi îţi va da pe faţă păcatele. –
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO