Împărăţia lui Dumnezeu
Studiul XIII – Trimestrul II
Duminică , 22 iunie 2014
Când i-a creat pe primii oameni, Dumnezeu le-a dat stăpânire peste toate lucrurile de pe pământ. Adam trebuia să fie conducătorul lumii. El a pierdut însă această poziţie prin neascultare și, din acel moment, stăpânirea pământului a trecut în mâinile arhivrăjmașului, Satana. În timpul patriarhilor, când reprezentanţii celorlalte lumi se adunau înaintea lui Dumnezeu, venea și Satana, în calitate de „delegat” al pământului (Iov 1:6).
Iov 1
6. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.1. Ce ne spune Scriptura despre puterea pe care o are Satana în lumea aceasta? Efeseni 2:2; 2 Corinteni 4:4; Matei 4:8,9.
Efeseni 2
2. în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.2 Corinteni 4
4. a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.Matei 4
8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: 9. „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”Evenimentele din timpul ispitirii Domnului Isus în pustie sunt revelatoare. Satana Îi oferă Fiului lui Dumnezeu conducerea asupra tuturor împărăţiilor pământului, cu condiţia ca El să Se plece înaintea lui și să i Se închine (Matei 4:8,9; Luca 4:5-7). Într-adevăr, Domnul Isus venise să recupereze lumea din mâna lui Satana, dar nu putea face acest lucru decât cu preţul vieţii. Cât de puternică trebuie să fi fost ispita când Satana I-a oferit lumea întreagă fără sacrificiu! Pe de altă parte însă, dacă S-ar fi închinat înaintea lui Satana, ar fi căzut în aceeaşi capcană ca Adam și S-ar fi făcut vinovat de încălcarea Legii Tatălui Său. În această situaţie, planul de mântuire ar fi fost abandonat, iar noi am fi murit în păcatele noastre.
Luca 4
5. Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului 6. şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. 7. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”Dar Domnul Isus nu a cedat și, prin biruinţa Sa, avem făgăduinţa şi asigurarea vieţii în Împărăţia veșnică a lui Dumnezeu, simbolizată în Daniel 2:44 prin piatra care se dezlipește din munte fără ajutorul vreunei mâini și sfărâmă toate împărăţiile acestei lumi: „Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărăţii și ea însăși va dăinui veșnic.”
Profeţia din Daniel 2 s-a împlinit la literă, în toate detaliile, inclusiv faptul că statele Europei, reprezentate prin fierul și lutul care formează picioarele chipului, nu se pot „lipi”. Dacă aceste lucruri s-au împlinit, cu cât mai mult se va împlini profeţia legată de împărăţia finală care „nu va fi nimicită niciodată”!
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ieremia 52
1. Zedechia avea douăzeci şi unu de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna. 2. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. 3. Şi lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la faţa Lui. Şi Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului. 4. În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui şi au ridicat şanţuri de apărare de jur împrejurul lui. 5. Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. 6. În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, aşa că poporul ţării nu mai avea pâine deloc. 7. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; şi toţi oamenii de război au fugit şi au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când înconjurau haldeii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei. 8. Dar oastea haldeilor a urmărit pe împărat şi au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, după ce toată oştirea lui se risipise de la el. 9. Au pus mâna pe împărat şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului; şi el a rostit o hotărâre împotriva lui. 10. Împăratul Babilonului a pus să înjunghie pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla şi pe toate căpeteniile lui Iuda. 11. Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon şi l-a ţinut în temniţă până în ziua morţii lui. 12. În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului. 13. El a ars Casa Domnului, casa împăratului şi toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari. 14. Toată oastea haldeilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat de asemenea toate zidurile dimprejurul Ierusalimului. 15. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat prinşi de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămăşiţă a mulţimii. 16. Totuşi Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri şi ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară. 17. Haldeii au sfărâmat stâlpii de aramă care erau în Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului, şi toată arama lor au dus-o în Babilon. 18. Au luat oalele, lopeţile, cuţitele, potirele, ceştile şi toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. 19. Căpetenia străjerilor a mai luat şi lighenele, tămâietoarele, potirele, cenuşarele, sfeşnicele, ceştile şi paharele, tot ce era de aur şi ce era de argint. 20. Cei doi stâlpi, marea şi cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie şi pe care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă aveau o greutate care nu se putea cântări. 21. Înălţimea unuia din stâlpi era de optsprezece coţi, şi un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; era gol şi gros de patru degete; 22. deasupra lui era un acoperiş de aramă, şi înălţimea unui acoperiş era de cinci coţi; împrejurul acoperişului era o reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa era şi al doilea stâlp şi avea şi el rodii. 23. Erau nouăzeci şi şase de rodii de fiecare parte, şi toate rodiile dimprejurul reţelei erau în număr de o sută. 24. Căpetenia străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei uşieri. 25. Şi din cetate a luat pe un famen care avea sub porunca lui pe oamenii de război, şapte oameni din cei ce făceau parte din sfetnicii împăratului şi care au fost găsiţi în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oştirii care era însărcinat să scrie la oaste poporul din ţară şi şaizeci de oameni din poporul ţării care se aflau în cetate. 26. Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla. 27. Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla în ţara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de ţara lui. 28. Iată poporul pe care l-a dus Nebucadneţar în robie: în al şaptelea an: trei mii douăzeci şi trei de iudei; 29. în al optsprezecelea an al lui Nebucadneţar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de inşi; 30. în al douăzeci şi treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat şapte sute patruzeci şi cinci de iudei; de toţi: patru mii şase sute de inşi. 31. În al treizeci şi şaptelea an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă. 32. I-a vorbit cu bunătate şi i-a aşezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon. 33. A pus să-i schimbe hainele de temniţă, şi Ioiachin a mâncat totdeauna la masa împăratului, în tot timpul vieţii sale. 34. Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenit de hrana lui zilnică, până în ziua morţii lui, în tot timpul vieţii sale. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
