Împărăţia lui Hristos şi Legea
Studiul XIII – Trimestrul II
Sâmbătă , 21 iunie 2014
Soarele apune la ora 21:03
Pentru studiul din această săptămână, citește: Matei 4:8,9; Daniel 2:44; 1 Petru 2:11; 1 Corinteni 6:9-11; 15:26; Apocalipsa 22:14,15.
Sabat după-amiază
Textul de memorat: „Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:33)
Steve Jobs, fondatorul Companiei Apple, a decedat în anul 2011, la vârsta de cincizeci și șase de ani. Cu câţiva ani înainte, el a afirmat că, din punctul său de vedere, „moartea este singura și cea mai bună invenţie a vieţii”, deoarece ne constrânge să facem tot ce putem mai bine atâta timp cât existăm. Cu alte cuvinte, timpul pe care îl avem la dispoziţie este limitat și trebuie să depunem eforturi pentru a ne bucura aici de cel mai mare succes posibil.
Însă Jobs a înţeles greşit mesajul. În loc să-l determine să urmărească cele mai mari realizări posibile în lumea aceasta, moartea (sau iminenţa ei) ar fi trebuit să-l conștientizeze că prea buna acomodare la condiţiile efemere de pe pământ este zadarnică. Este adevărat că realizările acestui om sunt remarcabile, dar ce sunt ele în comparaţie cu veșnicia?
Avem făgăduinţa că lumea aceasta și tot ce este în ea vor fi distruse. Dumnezeu va crea o lume nouă, veșnică, în care păcatul și moartea (altfel spus, urmările încălcării Legii lui Dumnezeu) nu vor mai exista.
Săptămâna aceasta, vom studia despre Împărăţia lui Dumnezeu și despre rolul Legii în această nouă împărăţie.
Un proiect pentru inima ta
Pentru meditaţie și rugăciune
„Noi avem nevoie de mila și de iertarea lui Dumnezeu în fiecare clipă și cât de nepotrivit este pentru noi să fim nerăbdători cu greșelile tinerilor lipsiţi de experienţă! Atâta vreme cât Dumnezeu îi suportă, să îndrăznim noi oare, păcătoși ca și ei, să-i dăm la o parte?” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 5, p. 31
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ieremia 51
1. Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor Haldeii un vânt nimicitor. 2. Trimit împotriva Babilonului nişte vânturători care-l vor vântura şi-i vor goli ţara. Vor veni din toate părţile asupra lui, în ziua nenorocirii. 3. Să se întindă arcul împotriva celui ce îşi întinde arcul, împotriva celui ce se mândreşte în platoşa lui! Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvârşire toată oştirea lui! 4. Să cadă ucişi în ţara haldeilor, străpunşi de lovituri pe uliţele Babilonului! 5. Căci Israelul şi Iuda nu sunt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, şi ţara haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel.” 6. Fugiţi din Babilon şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui. 7. Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur care îmbăta tot pământul; neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie. 8. Deodată cade Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca! – 9. Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l, şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns până la ceruri şi se înalţă până la nori. – 10. Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim în Sion lucrarea Domnului Dumnezeului nostru. 11. Ascuţiţi săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul a aţâţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. 12. Înălţaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi-i străjile, puneţi caraule, întindeţi curse! Căci Domnul a luat o hotărâre şi aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului. 13. Tu, care locuieşti lângă ape mari şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul, şi lăcomia ta a ajuns la capăt! 14. Domnul oştirilor a jurat pe Sine însuşi: „Da, te voi umple de oameni ca de nişte lăcuste, şi vor scoate strigăte de război împotriva ta.” 15. El a făcut pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui. 16. De glasul Lui urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui. 17. Atunci orice om se vede cât este de prost cu ştiinţa lui, orice argintar rămâne ruşinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sunt decât minciună şi n-au nicio suflare în ei! 18. Sunt o nimica toată şi o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârşire! 19. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este numele Lui. 20. „Tu Mi-ai fost un ciocan şi o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărăţii prin tine. 21. Prin tine am sfărâmat pe cal şi pe călăreţul lui; 22. prin tine am sfărâmat carul şi pe cel ce şedea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat şi pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân şi pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr şi pe fată. 23. Prin tine am sfărâmat pe păstor şi turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar şi boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitor şi pe căpeteniile lui. 24. Dar acum, voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii tot răul pe care l-au făcut Sionului, sub ochii voştri, zice Domnul. 25. Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor şi te voi preface într-un munte aprins. 26. Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărâmătură veşnică, zice Domnul…” 27. Înălţaţi un steag pe pământ! Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste zbârlite! 28. Pregătiţi împotriva lui pe neamuri, pe împăraţii Mediei, pe cârmuitorii lui şi pe toate căpeteniile lui, şi toată ţara de sub stăpânirea lor! 29. Se clatină pământul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte; şi El va face din ţara Babilonului un pustiu nelocuit. 30. Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetăţui; puterea le este sleită şi au ajuns ca nişte femei. Vrăjmaşii pun foc locuinţelor lor şi le sfărâmă zăvoarele! 31. Se întâlnesc alergătorii, se încrucişează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părţile, 32. că trecătorile sunt luate, bălţile cu trestie sunt uscate de foc, şi oamenii de război, îngroziţi.” 33. Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea când este călcată cu picioarele: încă o clipă, şi va veni pentru ea vremea secerişului.” 34. „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghiţit ca un balaur, şi-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump şi m-a izgonit. 35. Silnicia făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea sfâşiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului.” „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii! – zice Ierusalimul.” – 36. De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, îţi voi apăra pricina şi te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului şi-i voi usca izvorul. 37. Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de şacali, un pustiu şi o batjocură, şi nu va mai avea locuitori. 38. Vor răcni împreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei. 39. Când vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea şi-i voi îmbăta, ca să se înveselească, şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul! 40. Îi voi coborî ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi nişte ţapi. 41. Cum s-a luat Şeşacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 42. Marea s-a înălţat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale. 43. Cetăţile lui au ajuns un pustiu, un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde niciun om nu trece. 44. Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit, şi neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar şi zidul Babilonului va cădea! 45. Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa scăpând de mânia aprinsă a Domnului! 46. Să nu vi se tulbure inima şi nu vă înspăimântaţi de zvonurile care se răspândesc în ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni silnicia, şi un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. 47. De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toată ţara lui va fi acoperită de ruşine, şi toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui. 48. Cerurile şi pământul cu tot ce cuprind ele vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca de la miazănoapte asupra lui, zice Domnul.” 49. Chiar şi Babilonul va cădea, o, morţi ai lui Israel, cum a făcut şi el să cadă morţii din toată ţara. 50. Cei care aţi scăpat de sabie plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pământul depărtat gândiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre! – 51. Ne ruşinam, când auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine, când au venit nişte străini în sfântul locaş al Casei Domnului. 52. „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi idolii, şi în toată ţara lui vor geme răniţii. 53. Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul… 54. Răsună strigăte din Babilon, şi un mare prăpăd în ţara haldeilor. 55. Căci Domnul pustieşte Babilonul şi face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca nişte ape mari al căror vuiet tulburat se aude. 56. Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinşi, şi li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplăteşte! El va da negreşit fiecăruia plata cuvenită lui! 57. Şi anume, voi îmbăta pe voievozii şi înţelepţii lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci şi nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui nume este Domnul oştirilor.” 58. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, şi neamurile se trudesc pentru foc!” 59. Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş. 60. Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. 61. Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea 62. şi să zici: „Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit şi că n-are să mai fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.” 63. Şi, când vei isprăvi citirea cărţii acesteia, să legi de ea o piatră şi s-o arunci în Eufrat 64. şi să zici: „Aşa va fi înecat Babilonul şi nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor cădea sleiţi de puteri!” Până aici sunt cuvintele lui Ieremia. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
„Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Ieremia 31:33). Acesta este „noul” legamant, instituit odata cu „sangele noului legamant” al Celui Ce a avertizat: „daca nu mancati carnea… daca nu beti sangele… n-aveti viata in voi insiva”! („Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt spirit si viata”). Am redat aceste cateva expresii ale puterii determinante a Evangheliei, „puterea lui Dumnezeu pentru salvarea fiecaruia care crede”, pentru a ilustra aspectul esential in cadrul caruia se poate vorbi despre functionalitatea ‘planului de mantuire’, „in Hristos”. Numai in cadrul acesta, hotarat delimitat de deplina consistenta a unei reale evlavii- cu tot ce inseamna a fi „gasit in El”, in Hristos- numai, deci, in cadrul delimitat de o astfel de credinta, corect orientata, reala si vie, se poate vorbi ‘pe intelesul’ coparticipantilor. Cei ‘firesti’ nu pot intelege lucrurile spirituale. „Daca nu va nasteti din nou, nu puteti vedea imparatia lui Dumnezeu”.
Ce se intampla insa in afara granitelor evlaviei care „are fagaduinta vietii de acum si a celei viitoare”? Acolo fagaduintele harului divin nu pot fi valabile, in schimb destinatele-i avertismente divine se vor implini cu siguranta. „Am voit sa vindecam Babilonul, dar nu s-a vindecat”. Acolo domneste „dumnezeul veacului acestuia”, si „toata lumea zace in cel rau”.
„Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o (n-a acceptat-o, n-a cuprins-o, n-a imbratisat-o)”. Ce atitudine ar putea lua raul, odata invins, dar nu inca distrus? Evident, se va stradui din rasputeri, pana la sfarsit, tot mai plin de energia disperarii, sa creeze noi variante combative, ca macar sa micsoreze efectele infrangerii, daca nu chiar- spera el- s-o anuleze. „Pentru ca stie ca are putina vreme”. Totusi pe parcursul acestor ‘putine’ secole ale intunecatului ev ‘crestin’, cand s-a ajuns ca „omul faradelegii, fiul pierzarii”, sa se aseze, comod si autoritar, „in Templul lui Dumnezeu (Biserica), dandu-se drept Dumnezeu”, marturia lui Isus care „este Spiritul Profetiei”, revelata celor ce-au primit-o cu pretul exilarii lor, anunta ca, daca in timpurile celei de a cincea trambite, „fumul” fantanii adancului, ‘deschisa’ de „steaua… cazuta din cer”, a intunecat „soarele si vazduhul”, in vremurile cand se prezinta „judecata adulterei celei mari” (Apoc.17), o vedem pe aceasta calarind „fiara care… era si nu mai este”, dar care „are sa se ridice (tot) din adanc”, si „locuitorii pamantului… se vor mira (vor fi fascinati) cand vor vedea ca fiara era, nu mai este, si va veni” („aici este intelepciunea”). Vedem deci ca „fumul” care initial doar „intuneca” (face neclar) Soarele (Neprihanirii) si vazduhul („locurile ceresti”), ulterior se transforma intr-o fiara (putere politica) care manipuleaza pe „locuitorii pamantului” (are autoritate globala).
De la inceput, Providenta inregistrase in Scriptura Canonica avertismentul: „Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos”(Col.2:8). In perioada asazisei renasteri s-a concretizat teoria filosofica a principiului, manifestat de fapt dintotdeauna, pe scara larga, in manipularea celor ce credeau ca pot manipula ‘puterile’ lumii acesteia- principiul dialecticii conflictuale, descris cel mai bine de Hegel: pentru obtinerea efectului social, sau politic (sau… spiritual!) scontat, trebuiesc create mai intai doua directii concurente si antagonice, teza si antiteza, in al caror conflict sa se consume energiile altminteri potrivnice scopului urmarit, ulterior obtinandu-se sinteza- efectul dorit. „Nimic nou sub soare”: mai sintetic reusisera sa se exprime imparatii romanismului dragonic in antichitate: ‘divide et impera’!
Cei care la inceput doreau sa manipuleze puterile citadine prin intermediul filozofiei, au ‘intuit’ mai tarziu ca ar putea manipula puterile… imperiale cu ajutorul filozofiei… religioase. Si cum crestinismul s-a dovedit cea mai prolifica religie, a aparut… gnosticismul, cu speciala sa pretentie ca ar exista, in spatele adevarului revelat, ‘adevaratul’ adevar, accesibil doar… initiatilor. Iar cand ilumunatii initiati au ocupat in sfarsit pozitiile ‘cheie’, fascinatia ‘puterii’ manipularii a devenit valuta forte. Si asa s-au creat tot atat de prolificele organizatii si societati cu filozofii si chiar religii…secrete (unele prefera sa se autodenumeasca…discrete!). Bineinteles ca dialectica hegeliana este metoda (care a reusit intr-adevar in mod extraordinar sa ramana ‘secreta’ pe tot parcursul istoriei) utilizata necontenit si cu rezultate inimaginabil de mari (si tot atat de inimaginabil de… dramatice!).
‘Inalta critica’, sinteza dorita pentru combaterea infailibilitatii Bibliei, a fost obtinuta, ca acceptiune, prin crearea a numeroase antiteze prin a caror frictiune sa se consume energia, ce se spera sa fie totusi finibila, a tezei credintei in „Cuvantul lui Dumnezeu”. Asa ca au fost incercate, pe rand sau concomitent, evolutionismul, ateismul militant, umanismul, modernismul cu pretentiozitatea lui, etc. S-a creat o extraordinar de cuprinzatoare baza de posibilitati de ‘expresie’ secularismului profan. S-a asezat tot pe postura de antiteza a credintei, stiinta. In sfarsit, s-au ‘descoperit’ manuscrise, valoroase sau nu, dar in orice caz ‘mai vechi’, deci ‘autentice’, prin care sa se poata contesta integralitea vechiului ‘textus recepticus’ cu deplin armonioasa lui ‘consistenta cu sine’. Asa ca toate editiile ‘moderne’ (de dupa inceputul sec.XX) reprezinta traduceri ‘dupa sursele originale’, care, daca sunt studiate atent, se poate observa ca sunt lipsite de posibilitatea de a demonstra, de exemplu, divinitatea lui Isus, in schimb facand credibila ‘nemurirea naturala a sufletului’, existenta purgatoriului catolic, etc.
(Subiectul este profund si foarte cuprinzator. Am obosit scriind. Ei bine… voi mai continua, daca mi se permite)
ilie cristian, acum te intreb, a pus Dumnezeu legile Lui in inimile poporului Lui? sa implinit astfel noul legamant?
exista la ora actuala un popor asemenea lui Isus?
sau inca nu sa intamplat asta ptca poporul Lui nu intelege acest eveniment?
Dumnezeu a dat Legea la Sinai si fiecare om care il urmeaza peIsus are legea scrisa in inima lui.El nu va fi judecat ci va trece din moarte la viata vesnica.Poporul[ranasita]exita si astazi pina la sfirsit va fi aceasta ramasita.la fel cum i-a spus si lui Ilie,mai am 7000 ca tine,deci sa ne rugam la Dumnezeu,sa-Lurmam ca sa facem si noi parte din aceasta ramasita,amin.
„ilie cristian, acum te intreb, a pus Dumnezeu legile Lui in inimile poporului Lui? sa implinit astfel noul legamant?
exista la ora actuala un popor asemenea lui Isus?
sau inca nu sa intamplat asta ptca poporul Lui nu intelege acest eveniment?”
Dupa modul cum cum tu pui aceste intrebari, ca si din ceea ce am vazut ca ai mai scris inainte pe aici, si chiar din pseudonimul ales, se intelege suficient de clar atitudinea ta. Pentru mine, cineva care omite sau chiar contrazice adevaruri clar si consitent afirmate in Cuvantul Adevarului este ca Irod care credea ca-L poate ‘salva’ pe Isus. Intelepciunea spune deschis: „Daca vezi pe cineva ca se crede singur intelept, poti sa ai mai multa nadejde pentru un nebun decat pentru el”.
As fi vrut sa merg mai departe cu expunerea mea descriind cat mai concis ce se mai intampla intre „cei de afara”, pentru ca „negura si intunericul” de acolo sunt intr-adevar inspaimantatoare. Dar imi dau seama ca nu trebuie sa abordez acum tacerea in fata provocarilor, pentru ca nu cumva suflete inca nu indeajuns intemeiate ‘dinauntru’ sa ajunga sa se indoiasca.
Inaintea primului advent, reusita cu-adevarat dramatic de importanta a „stapanitorilor intunericului…care sunt in locurile ceresti”, fusese penetrarea, manipularea si montarea de elemente favorabile in interiorul „poporului sfant”. Dialectica conflictuala dintre farisei si saduchei, intre traditie si liberalism, antiromanism militant si oportunism polititic, regulamente amanuntite dar bigote rabinice si fascinant de opulenta cultura greco-romana ‘occidentala’, etc., au polarizat in diverse tipuri de extremism, departe de desavarsit de echilibrata cale a uceniciei prin intermediul studiului scripturilor inspirate, cam toate clasele sociale ale celor ce atunci trebuiau sa constituie „o imparatie de preoti si un neam sfant”. Asta nu inseamna ca, atunci ca si intotdeauna, nu au existat oameni autentic consacrati si autentic binecuvanti in impreuna umblare cu Domnul lor, in dreptul carora Scriptura nu se sfieste deloc sa afirme atributul sfinteniei (Zaharia si Elisabeta, Maria si Iosif, Simeon, Ana, etc.). Si atunci, ca si acum, cineva care a ajuns sa fie „curat” prin „spalarea cu apa prin cuvant”, chiar daca se consacra sfinteniei (‘pus de o parte pentru a sluji Domnului’), daca nu vegheaza cu toata atentia si seriozitatea poate fi deturnat de pe drumul consacrarii sale: „Ce va spun voua, spun tuturor: vegheati si rugati-va tot timpul, ca sa nu intrati in ispita”!
Si atunci, ca si acum, marea miza este „inselarea, daca ar fi cu putinta, chiar si a celor alesi”, prin penetrarea si manipularea ‘din interior’, prin intermediul unora care se declara apartenenti, si prin orientari care au pretentia surselor ‘comune’, citand deci Biblia si Spiritul Profetic, si utilizand aceeasi tactica conflictuala, agitand teze si antiteze, si sperand obtinerea doritei sinteze. Neprihanirea insasi ar impiedica judecata executiva, pe de-o parte, sigilarea unei sfintenii fara lupta biruitoare, de cealalta. Dreptatea si pacea nu pot armoniza, panteismul cosmetizat fiind solutia mantuirii. Promovarea acestor doua antiteze ar trebui sa angreneze si sa consume energia necesara pentru a fi investita in adevarata miza a adevaratei lupte: „Cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus”(1Ioan.2:6). „Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu”(Ioan14:12).
„V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri. Dar indrazniti, Eu am biruit lumea”.
ilie cristian, cuvantul serpas inseamna purtator de poveri, intereseaza-te in dex.sa vezi ce inseamna, ori daca mi/am ales acest pseudonim, asta nu inseamna nici pe departe ca ma cred inteleapta cum te exprimi tu, serpasul Domnului inseamna purtator de poveri pt Domnul, ori asta nu inseamna ca ma cred eu mai inteleapta ca altii, pur si simplu am accepttat de bina voi sa port „poverile Domnului” atata tot, tu vb despre cea ce eu nu am afirmat, te rog sa nu aplici exprimarile tale nefondate fara sa cunosti in prealabil cea ce eu am in mintea mea, asta se cheama insinuare nefondata, fi te rog mai rezervat in a face afirmatii direct la persoane,ca sunt eu sau altcineva, multumesc pt intelegere
Sper ca ma crezi ca regret sincer ca suntem nevoiti sa ducem aceste lupte de cuvinte si ca nu am nici-o satisfactie in a rani sentimente si sensibilitati sufletesti. De aceea trebuie sa-ti clarific ca nu ma refeream la pseudonimul tau, altminteri frumos, in legatura cu ‘a te crede singur intelept’, in sine, ci la atitudinea de ‘calauzire’, pe care o denota acest nume, spre acele orientari care se afirma ‘intelepte’ prin propria interpretare, impotriva a ceea ce „sta scris” clar si consistent: ca Domnul nu poate face dreptate pedepsind, chiar nimicind (in fond „cine poate face un bine- deci sa salveze de la moarte- si nu-l face, este vinovat de rau”), sau ca nimeni n-a ajuns si nu va ajunge niciodata la neprihanire prin har si Domnul e constrans sa rezolve asta printr-o specie de miracol de clonare a naturii divine in interiorul fiintei umane.
vin din biserica greco-catolica…
„erudit” cum este i c determina inhibarea unor suflete sincere…
si comentarii sunt tot mai putine.
serpasul Domnului imi face placere sa va citesc
voia LUI este sfintirea noastra!
„Natura umană nu este, in sine, bună sau rea. Ea nu a fost creată defectuos, spre a necesita o viitoare eliminare, eradicare, înlocuire. Natura umană produce efecte doar datorită legii la care este conectată.”
Legea pacatului si a mortii / firea pamanteasca
Legea Duhului de viata / natura divina
Ca sa poata avea roada Duhului, natura umana trebuie sa fie conectata la Legea Duhului de viata prin unirea cu natura divina. Noi toti suntem despartiti de natura divina si suntem condusi de cealalta lege, drept urmare efectele se vad cu ochiul liber, nu trebuie sa le cautam cu microscopul. De aceea nu suntem neprihaniti, desavarsiti, la fel ca Isus, pentru ca Legea lui Dumnezeu nu este in fundul inimii noastre asa cum era in Fratele nostru mai mare (Ps. 40:8). Si promisiunea lui Dumnezeu demna de crezut este „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.” (Rom. 8:29)
Imi dau seama ca nivelul la care sunt constrans sa ma exprim, din necesitatea de a fi concis, e destul de dificil, dar trebuie sa-mi recunosc umilitoarea sifonare a imaginii de sine in fata unor asa rezultate… inhibitoare! Totusi, sa nu confundam sinceritatea sufleteasca cu neglijenta inconstientei, nici nobletea umilintei cu cersitul condescendentei!… „În aceeaș zi, au venit cațiva Farisei, și I-au zis: „Pleacă, și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare. Duceți-vă, le-a răspuns El, și spuneți vulpii aceleia: Iată că scot dracii, și săvarșesc vindecări astăzi și maine, iar a treia zi voi isprăvi. Dar trebuie să umblu astăzi, maine și poimaine, fiindcă nu se poate ca un prooroc să piară afară din Ierusalim”(Luca13:31-33). Bineinteleles ca cei ce au tendinta sa-i judece pe altii dupa masura lor insisi vor considera folosirea acestei ilustratii ca incumetare pe de-o parte, si duritate pe de alta, totusi amintiti-va ca Isus a fost chiar mai dur cu insisi concitadinii Lui, care chiar atunci au dovedit prin faptele lor cata dreptate avea El. Asa ca si eu va promit ca ma voi retrage in curand, „plangand pentru voi in ascuns”, si voi face in sfarsit loc reciprocelor voastre complimentari cu iz ecumenic si gust sentimental. Dar, destul cu atata incumetare! De ce nu cautati pur si simplu sa judecati cu atentie doar ceea ce incerc sa va spun, fara alte consideratii?…
2 Petru 3:15-16 VDC
Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mîntuire, cum v’a scris și prea iubitul nostru frate Pavel, după înțelepciunea dată lui, ca și în toate epistolele lui, cînd vorbește despre lucrurile acestea. În ele sînt unele lucruri grele de înțeles, pe cari cei neștiutori și nestatornici le răstîlmăcesc ca și pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
Mizule, dacă nu ne place un anumit stil literar, dacă nu reușim să il intelegem, nu înseamnă că autorul e greșit si automat trebuie să ne aruncăm in brațele celor care scriu pe intelesul nostru. Intelepciunea ne este dată la cerere, fără mustrare zice fratele Iacov. Nu descuraja prin trei cuvințele pe cineva care se străduiește să ne îndrepte pe o cale bună.