Iacov şi Legea
Studiul XI – Trimestrul II
Miercuri , 11 iunie 2014
6. Cum vorbește Iacov despre Lege? Iacov 2:7-9
Iacov 2
7. Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi? 8. Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. 9. Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege.În Noul Testament există o singură carte care i-a fost atribuită lui Iacov. Scriitorul nu dă amănunte despre identitatea sa, însă, în general, este acceptat faptul că epistola aceasta a fost scrisă de Iacov, fratele Domnului Isus. Deși la început probabil că a fost sceptic cu privire la mesianitatea lui Isus (Ioan 7:5), în cele din urmă Iacov a acceptat-o și a devenit unul dintre conducătorii cei mai influenţi din biserica primară (Faptele 15:13; Galateni 1:19). De aceea, și în cazul său putem afirma că, dacă Isus ar fi avut intenţia de a abroga Legea divină, fratele Lui ar fi știut lucrul acesta cu siguranţă.
Ioan 7
5. Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.Fapte 15
13. Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă!Galateni 1
19. Dar n-am văzut pe niciun altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului.7. Citește Iacov 2:1-26. Care este ideea principală a acestui capitol? De ce rezumă el Legea la iubirea faţă de aproapele, pentru ca apoi să afirme că prin încălcarea unei singure porunci ne facem vinovaţi de nesocotirea tuturor poruncilor? Ce ne spun aceste versete despre relaţia dintre dragoste și ascultarea de Legea lui Dumnezeu?
Iacov 2
1. Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului. 2. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost; 3. şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!”, şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!” 4. Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele? 5. Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6. Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor? 7. Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi? 8. Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. 9. Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege. 10. Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. 11. Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. 12. Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei, 13. căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata. 14. Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? 15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, 16. şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17. Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. 18. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” 19. Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! 20. Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? 21. Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22. Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. 23. Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.” 24. Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. 25. Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? 26. După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.Pornind de la înţelegerea eronată a învăţăturii lui Pavel despre Lege, unii îl așază pe Pavel la polul opus faţă de Iacov în ceea ce privește concepţia despre rolul Legii. Principalul punct de dispută este referitor la locul faptelor în cadrul planului de mântuire. Pavel afirmă că suntem
mântuiţi prin har, prin credinţă, și nu prin fapte (Efeseni 2:8,9), pe când Iacov declară apăsat: „Credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2:26). Adevărul este că ei nu se contrazic: Iacov nu face decât să sublinieze ceea ce Pavel a afirmat în nenumărate rânduri: harul nu anulează Legea. La fel ca Pavel în Romani 13:9, Iacov recunoaște că esenţa Legii lui Dumnezeu este dragostea (Iacov 2:8). Nimeni nu poate pretinde că păzește poruncile lui Dumnezeu dacă nu dovedește acest lucru prin fapte concrete, motivate de dragoste.
Efeseni 2
8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.Romani 13
9. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”*
******
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ieremia 41
1. În luna a şaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul împăratului, a venit cu mai marii împăratului şi cu zece oameni la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa. Şi au mâncat împreună acolo, la Miţpa. 2. Atunci Ismael, fiul lui Netania, s-a sculat cu cei zece oameni de care era însoţit şi au lovit cu sabia pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi au omorât astfel pe acela pe care îl pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară. 3. Ismael a mai omorât pe toţi iudeii care erau cu Ghedalia la Miţpa şi pe haldeii care se aflau acolo, oameni de război. 4. A doua zi, după omorârea lui Ghedalia, pe când nimeni nu ştia nimic, 5. au venit din Sihem, din Silo şi din Samaria optzeci de oameni cu barba rasă şi cu haine sfâşiate, care îşi făcuseră tăieturi în piele; aveau daruri de mâncare şi tămâie ca să le aducă la Casa Domnului. 6. Ismael, fiul lui Netania, le-a ieşit înainte din Miţpa şi mergea plângând. Când i-a întâlnit, le-a zis: „Veniţi la Ghedalia, fiul lui Ahicam!” 7. Şi, când au ajuns ei în mijlocul cetăţii, Ismael, fiul lui Netania, i-a înjunghiat şi i-a aruncat în groapă cu ajutorul oamenilor care-l însoţeau. 8. Dar s-au găsit printre ei zece oameni care au zis lui Ismael: „Nu ne omorî, căci mai avem merinde ascunsă în câmp: grâu, orz, untdelemn şi miere!” Atunci el i-a cruţat şi nu i-a omorât împreună cu fraţii lor. 9. Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe care i-a ucis, afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse împăratul Asa, când se temea de Baeşa, împăratul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei ucişi. 10. Ismael a luat prinşi de război pe toţi cei ce mai rămăseseră la Miţpa din popor, pe fiicele împăratului şi pe toţi aceia din popor care locuiau acolo şi pe care-i încredinţase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael, fiul lui Netania, i-a luat prinşi de război şi a plecat ca să treacă la amoniţi. 11. Dar Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor care erau cu el au fost înştiinţaţi de tot răul pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania. 12. Au luat pe toţi oamenii şi au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit lângă apele cele mari ale Gabaonului. 13. Când a văzut tot poporul care era cu Ismael pe Iohanan, fiul lui Careah, şi pe toate căpeteniile oştilor care erau cu el, s-a bucurat; 14. şi tot poporul pe care-l luase Ismael din Miţpa s-a întors şi a venit de s-a unit cu Iohanan, fiul lui Careah. 15. Dar Ismael, fiul lui Netania, a scăpat de Iohanan cu opt oameni şi s-a dus la amoniţi. 16. Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor care erau cu el au luat toată rămăşiţa poporului pe care l-au izbăvit din mâinile lui Ismael, fiul lui Netania, când îl ducea din Miţpa, după ce ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam. Şi anume pe oamenii de război, pe femei, pe copii, pe famenii-dregători, pe care i-a adus Iohanan înapoi din Gabaon. 17. Au pornit şi s-au oprit la hanul lui Chimham lângă Betleem, ca să plece apoi în Egipt, 18. departe de haldei, de care se temeau, pentru că Ismael, fiul lui Netania, ucisese pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, pe care-l pusese împăratul Babilonului dregător peste ţară.
