miercuri, 28 mai 2014
13

Harul şi adevărul (Ioan 1:17)

 

Studiul IX – Trimestrul II

Miercuri , 28 mai 2014

 

Ioan a condensat istoria mântuirii într-un singur verset: „Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos” (Ioan 1:17). Din momentul în care Adam a păcătuit, toţi oamenii care au urmat după el au fost afectaţi de blestemul păcatului. La acesta s-au adăugat și înclinaţiile personale spre păcat. Ulterior, Dumnezeu a ales un popor care să fie o lumină pentru celelalte popoare. El i-a încredinţat acestui popor Legea Sa, nu ca pe un mijloc de mântuire, ci ca pe un mijloc de a-i face pe oameni să-și aducă aminte, să-și dea seama de nevoia lor după neprihănire.

5. Ce aflăm din Filipeni 2:8, Ioan 15:10 și Matei 26:39 despre modul în care a trăit Domnul Isus?

Filipeni 2

8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

Ioan 15

10. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.

Matei 26

39. Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”

Prin neascultarea de porunca expresă a lui Dumnezeu, primul Adam a adus întreaga omenire la o stare de haos și de înrobire. Dar, prin viaţa Sa de ascultare, Domnul Isus, al doilea Adam, a venit să scoată lumea din această robie. Când a fost pe pământ, El S-a supus voinţei Tatălui Său şi a ales să nu păcătuiască. Primul Adam a adus în lume condamnarea şi neadevărul, dar Domnul Isus a adus „harul și adevărul”. El nu a așezat harul și adevărul în locul Legii, ci a arătat că Legea nu putea, prin ea însăși, să aducă mântuirea. Adevărul adus de El era o înţelegere mai clară a harului.

6. Potrivit cu Romani 6:23 și Efeseni 2:8, cum este oferit harul venit prin Isus Hristos?

Romani 6

23. Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Efeseni 2

8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.

Cuvântul grecesc (charis), tradus prin „har”, poate avea și sensul de „cadou, dar” și este înrudit cu „bucurie” (chara). Harul pe care îl oferă Isus omenirii este viaţa veșnică. Mai mult, harul ia forma prezenţei lui Hristos în suflet, care îl ajută pe om chiar acum să se împărtășească de neprihănirea cerută de Lege. Pavel declară că, prin condamnarea păcatului în firea pământească, Isus a făcut posibil ca „porunca Legii să fie împlinită în noi” (Romani 8:4). Harul ne eliberează de condamnarea Legii și, totodată, ne face în stare să păzim Legea așa cum suntem chemaţi să o păzim.

*

******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ieremia 27

 
1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit către Ieremia din partea Domnului următorul cuvânt:
2. „Aşa mi-a vorbit Domnul: „Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri şi puneţi-le la gât.
3. Trimite-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului şi împăratului Sidonului prin trimişii care au venit la Ierusalim la Zedechia, împăratul lui Iuda.
4. Şi spune-le să spună stăpânilor lor: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Împăratul lui Israel: „Iată ce să spuneţi stăpânilor voştri:
5. „Eu am făcut pământul, pe oameni şi dobitoacele care sunt pe pământ cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins şi dau pământul cui Îmi place.
6. Acum dau toate aceste ţări în mâinile robului Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi dau chiar şi fiarele câmpului ca să-i fie supuse.
7. Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului său şi fiului fiului său, până va veni şi vremea ţării lui, şi o vor supune neamuri puternice şi împăraţi mari.
8. Dar dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui.
9. De aceea să n-ascultaţi pe prorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri în stele şi pe vrăjitorii voştri, care vă zic: „Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!”
10. Căci ei vă prorocesc minciuni, ca să fiţi depărtaţi din ţara voastră, ca să vă izgonesc, şi să pieriţi.
11. Dar pe poporul care îşi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului şi care-i va fi supus îl voi lăsa în ţara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze şi să locuiască în ea.
12. Am spus întocmai aceleaşi lucruri lui Zedechia, împăratul lui Iuda: „Plecaţi-vă grumazul sub jugul împăratului Babilonului, supuneţi-vă lui şi poporului lui, şi veţi trăi.
13. Pentru ce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a hotărât Domnul asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului?
14. N-ascultaţi de cuvintele prorocilor care vă zic: „Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!” Căci ei vă prorocesc minciuni.
15. Nu i-am trimis Eu, zice Domnul, ci prorocesc minciuni în Numele Meu, ca să vă izgonesc, şi să pieriţi, voi şi prorocii care vă prorocesc!”
16. Am vorbit şi preoţilor şi întregului popor şi le-am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: „N-ascultaţi de cuvintele prorocilor voştri care vă prorocesc şi zic: „Iată că uneltele Casei Domnului vor fi aduse în curând din Babilon!” Căci ei vă prorocesc minciuni.
17. Nu-i ascultaţi; supuneţi-vă împăratului Babilonului, şi veţi trăi. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o dărâmătură?
18. Dacă sunt ei proroci şi dacă este cu ei cuvântul Domnului, să mijlocească la Domnul oştirilor, pentru ca uneltele care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda şi în Ierusalim să nu se ducă în Babilon.
19. Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor cu privire la stâlpi, la marea de aramă, la temelii şi la toate celelalte unelte care au mai rămas în cetatea aceasta
20. şi care n-au fost ridicate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, când a luat robi din Ierusalim în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi mai marii lui Iuda şi Ierusalimului;
21. aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda şi în Ierusalim:
22. „Ele vor fi duse în Babilon şi vor rămâne acolo până în ziua când le voi căuta Eu – zice Domnul – când le voi ridica iarăşi şi le voi aduce înapoi în locul acesta.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO