Legea şi celelalte popoare (Faptele 10:34,35)

 

Studiul IX – Trimestrul II

Marti , 27 mai 2014

 

4. Ce adevăr important găsim în Faptele apostolilor 10:34,35; 17:26,27; Romani 1:20 și 2:14?

Fapte 10

34. Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,

35. ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El.

Fapte 17

26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,

27. ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

Romani 1

20. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;

Romani 2

14. Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege;

În ciuda eşecului lui Israel de a-și îndeplini misiunea, Dumnezeu nu a lăsat celelalte popoare fără o mărturie. Acei oameni nu au avut privilegiul de a primi descoperirea divină printr-un text scris, dar au primit-o prin intermediul naturii (Romani 1:20). Cartea naturii conţine suficiente informaţii despre Dumnezeu pentru a-i conduce pe oameni la El.

În acelaşi timp, Dumnezeu a pus în sufletul fiecărui om nevoia după o viaţă spirituală. Potrivit apostolului Pavel, cei care devin conștienţi de această nevoie prin Duhul Său pornesc în căutarea lui Dumnezeu (Faptele 17:27). Atât de mulţi oameni simt că viaţa lor nu are niciun sens și că nimic din tot ce le oferă lumea aceasta nu îi împlinește în mod real! Această goliciune sufletească, această lipsă de împlinire îi determină în mod frecvent să caute altceva, să caute ceva dincolo de existenţa lor cotidiană. În dorinţa de a-şi potoli setea şi foamea sufletului, ei sunt atraşi spre adevărul revelat.

În momentul în care ia cunoştinţă de voia lui Dumnezeu, fie prin adevărul scris, fie prin cel descoperit în natură, omul este dator să și-l însușească. Adevărul rămâne tot adevăr, indiferent de mijlocul prin care este transmis, iar cei care îl înăbuşă vor avea parte de mânia lui Dumnezeu (Romani 1:18). Prin urmare, chiar aceia care nu au avut niciodată contact cu Biblia sau cu Cele Zece Porunci vor fi trași la răspundere pentru adevărurile pe care au reușit totuși să le afle. La sfârșit, toţi oamenii vor fi judecaţi, iar judecata se va face pe baza unei legi: fie pe baza Legii lui Dumnezeu, descoperite prin Moise, fie pe baza legii conștiinţei formate pe parcursul vieţii, prin ascultarea de voinţa descoperită a lui Dumnezeu în natură.

Romani 1

18. Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.

Ce mari dezamăgiri te-au ajutat să înţelegi că nu merită să-ţi pui încrederea în lucrurile din lumea aceasta și că ele nu îţi aduc o împlinire reală? Ce ai învăţat cu acele ocazii despre lucrurile care contează cu adevărat?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ieremia 26

 

1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului:

2. Aşa vorbeşte Domnul: „Stai în curtea Casei Domnului şi spune acelora care vin din toate cetăţile lui Iuda să se închine în Casa Domnului toate cuvintele pe care-ţi poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvânt din ele.

3. Poate că vor asculta şi se vor întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul pe care Mă gândisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor.

4. Să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă nu Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea pe care v-am pus-o înainte,

5. dacă nu ascultaţi cuvintele robilor Mei proroci, pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineaţă, şi pe care nu i-aţi ascultat,

6. atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.”

7. Preoţii, prorocii şi tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului.

8. Şi când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoţii, prorocii şi tot poporul au pus mâna pe el şi au zis: „Trebuie să mori negreşit!

9. Pentru ce proroceşti în Numele Domnului şi zici: „Casa aceasta va ajunge ca Silo, şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori”?” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului.

10. Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului şi au şezut la intrarea porţii celei noi a Casei Domnului.

11. Atunci preoţii şi prorocii au vorbit astfel căpeteniilor şi întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci a prorocit împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit voi înşivă cu urechile voastre!”

12. Ieremia a zis tuturor căpeteniilor şi întregului popor: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia şi împotriva cetăţii acesteia toate lucrurile pe care le-aţi auzit voi.

13. Acum îndreptaţi-vă căile şi faptele, ascultaţi glasul Domnului Dumnezeului vostru, şi Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră!

14. Cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre; faceţi-mi ce vi se va părea că este bine şi drept!

15. Numai să ştiţi că, dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!”

16. Căpeteniile şi tot poporul au zis preoţilor şi prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!”

17. Şi unii din bătrânii ţării s-au sculat şi au zis întregii adunări a poporului:

18. „Mica din Moreşet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, şi muntele Casei Domnului o înălţime acoperită cu păduri.”

19. L-a omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, şi tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Şi atunci Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Şi noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire aşa de mare?”

20. (A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai aceleaşi lucruri ca şi Ieremia.

21. Împăratul Ioiachim, toţi vitejii lui şi toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, şi împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit şi s-a dus în Egipt.

22. Împăratul Ioiachim a trimis nişte oameni în Egipt şi anume: pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el în Egipt.

23. Aceştia au scos din Egipt pe Urie şi l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia şi i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.)

24. Totuşi mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia, şi el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO