Studiul IV – Trimestrul II

Miercuri , 23 aprilie 2014

 

Primele două antiteze (cu privire la ucidere și adulter) se bazează pe două porunci din Decalog. Antiteza care se referă la divorţ și cele care urmează după aceasta se bazează pe legi aflate în alte părţi ale Legii lui Moise, inclusiv cea despre jurământul fals și despre jurămintele făcute Domnului.

4. Ce precizări se fac în Leviticul 19:11-13? Vezi și Exodul 20:7.

Leviticul 19

11. Să nu furaţi şi să nu minţiţi, nici să nu vă înşelaţi unii pe alţii.
12. Să nu juraţi strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
13. Să nu asupreşti pe aproapele tău şi să nu storci nimic de la el prin silă. Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua.

Exodul 20

7. Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

Legea mozaică, din care Isus citează aici, apare într-o secţiune din Leviticul în care sunt condamnate practicile înșelătoare. Și de data aceasta, Domnul Isus Se arată preocupat de intenţii. Cel care face o promisiune, știind de la bun început că nu o va respecta, ia în mod conştient decizia de a păcătui.

Dacă porunca referitoare la jurământul strâmb are în vedere promisiunile făcute oamenilor, porunca a doua se referă la promisiunile făcute lui Dumnezeu.

5.Ce legătură există între Deuteronomul 23:21-23 și cuvintele rostite de Domnul Isus în Matei 5:33-37? Vezi și Faptele 5:1-11.

Deuteronomul 23

21. Dacă faci o juruinţă Domnului Dumnezeului tău, să nu pregeţi s-o împlineşti; căci Domnul Dumnezeul tău îţi va cere socoteală, şi te vei face vinovat de un păcat.
22. Dacă te fereşti să faci o juruinţă, nu faci un păcat.
23. Dar să păzeşti şi să împlineşti ce-ţi va ieşi de pe buze, şi anume juruinţele pe care le vei face de bunăvoie Domnului Dumnezeului tău şi pe care le vei rosti cu gura ta.

Matei 5

33. Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.”
34. Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
35. nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat.
36. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
37. Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.

Fapte 5

1. Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira,
2. şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei?
4. Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”
5. Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri.
6. Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat.
7. Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întâmplase.
8. Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.”
9. Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.”
10. Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.
11. O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

Spre deosebire de cel care face un jurământ strâmb faţă de oameni, cel care Îi promite lui Dumnezeu o anume sumă de bani poate să nu aibă neapărat intenţia de a înșela. Cunoscând însă firea omului, Domnul Isus ne avertizează să nu facem juruinţe pe care mai târziu să le regretăm. Istoria lui Anania și a Safirei – care I-au făcut lui Dumnezeu o juruinţă, cu toată dorinţa de a o împlini, dar care s-au răzgândit și au murit – este o ilustrare grăitoare a atitudinii lui Dumnezeu faţă de păcat. Cel mai bine este ca, în loc să facem niște promisiuni a căror împlinire poate că nu depinde de noi, să fim oameni integri, pentru care „da” înseamnă „da”, iar „nu” înseamnă „nu”.

Gândește-te la o situaţie în care ţi-ai luat un angajament (faţă de o persoană sau faţă de Dumnezeu) pe care ai intenţionat să-l păstrezi, dar pe care, în cele din urmă, l-ai încălcat. Ce poţi face pentru a fi mai prudent în ce priveşte angajamentele pe care ţi le iei faţă de alţii? Dar ce poţi spune despre angajamentele luate faţă de tine însuţi?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Isaia 58

 
1. Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!
2. În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. –
3. „La ce ne foloseşte să postim” – zic ei – „dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
4. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
5. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
6. Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
7. împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
9. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
10. dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!
11. Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
12. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”.
13. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării,
14. atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO