luni, 10 martie 2014
Comentariile sunt închise pentru Cunoştinţe şi experienţă (1)

Cunoştinţe şi experienţă (1)

 

Studiul XI – Trimestrul I

Luni , 10 martie 2014

 

Informaţia a fost o componentă de neînlocuit a lucrării Domnului Isus. Desigur că, prin ea însăşi, informaţia nu poate transforma, însă orice transformare presupune şi informaţie. Conceptele nu au, prin natura lor, darul de a iniţia schimbarea, dar Duhul lui Dumnezeu, care lucrează la inimile oamenilor, produce convertirea.

2. Citeşte Ioan 16:7-14. Ce spune Domnul Isus aici pentru a ne ajuta să înţelegem care sunt limitele cunoaşterii intelectuale în înţelegerea şi trăirea creştinismului adevărat?

Ioan 16

7. Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
8. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.
9. În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;
10. în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;
11. în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12. Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
13. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.
14. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

Cunoştinţele biblice împreună cu Duhul divin al lui Dumnezeu alcătuiesc „formula” spirituală care transformă oameni şi societăţi întregi. Formatorul de ucenici are nevoie să le urmărească pe amândouă.

Creştinismul manifestă o mare consideraţie faţă de inteligenţă, gândire şi imaginaţie. Existenţa gândirii raţionale pretutindeni în Scriptură, respectul foarte mare de care se bucurau învăţătorii în iudaism şi atenţia pe care o acordau scribii conservării scrierilor vechi, toate mărturisesc despre importanţa cunoştinţelor.

Creştinismul nu este o religie iraţională. Există totuşi creştini care ridică emoţia, sentimentul şi experienţa deasupra cunoştinţelor. Conform acestei concepţii, ceea ce contează este experienţa, iar crezul este relativ neimportant. Ascultarea şi aderarea la anumite adevăruri nu sunt considerate atât de valoroase. Emoţia şi exaltarea religioasă devin măsura autenticităţii spirituale.

Prin însăşi existenţa ei, Scriptura combate această concepţie. În lipsa cunoştinţelor, experienţa este ca un proiectil lansat fără ţintă. Pe de altă parte, în lipsa experienţei, cunoştinţele îi fac pe oameni fără suflet şi uneori legalişti. Adevăraţii conducători creştini au recunoscut nevoia de a cultiva ambele elemente, nu numai în viaţa personală, ci şi în viaţa ucenicilor lor.

Care sunt argumentele logice pentru care ai primit credinţa? Ce rol a jucat experienţa? De ce ai avut nevoie de ambele aspecte?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Isaia 14

 
1. Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei şi se vor uni cu casa lui Iacov.
2. Popoarele îi vor lua şi-i vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului ca robi şi roabe. Vor ţine astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei şi vor stăpâni peste asupritorii lor.
3. Iar când îţi va da Domnul odihnă după ostenelile şi frământările tale, şi după aspra robie care a fost pusă peste tine,
4. atunci vei cânta cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului şi vei zice: „Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat,
5. Domnul a frânt toiagul celor răi, nuiaua stăpânitorilor.
6. Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruţare.
7. Tot pământul se bucură acum de odihnă şi pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie.
8. Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de căderea ta şi zic: „De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!”
9. Locuinţa morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezeşte înaintea ta umbrele, pe toţi mai marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii neamurilor.
10. Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: „Şi tu ai ajuns fără putere ca noi şi tu ai ajuns ca noi!
11. Strălucirea ta s-a coborât şi ea în Locuinţa morţilor, cu sunetul lăutelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi.”
12. Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!
13. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,
14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”
15. Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!
16. Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile,
17. care prefăcea lumea în pustiu, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul prinşilor săi de război?”
18. Toţi împăraţii neamurilor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui.
19. Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi cu lovituri de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare.
20. Tu nu eşti unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai nimicit ţara şi ţi-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul celor răi.
21. Pregătiţi măcelărirea fiilor, din pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul şi să umple lumea cu cetăţi!
22. Eu Mă voi ridica împotriva lor! – zice Domnul oştirilor – şi voi şterge numele şi urma Babilonului, pe fiu şi nepot – zice Domnul.
23. Voi face din el un culcuş de arici şi o mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii – zice Domnul oştirilor.”
24. Domnul oştirilor a jurat şi a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini.
25. Voi zdrobi pe asirian în ţara Mea, îl voi călca în picioare pe munţii Mei; astfel jugul lui se va lua de pe ei, şi povara lui va fi luată de pe umerii lor.
26. Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile.
27. Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?”
28. În anul morţii împăratului Ahaz a fost rostită această prorocie:
29. „Nu te bucura, ţara filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina şarpelui va ieşi un basilic, şi rodul lui va fi un balaur zburător.
30. Atunci cei mai săraci vor putea paşte, şi cei nenorociţi vor putea să locuiască liniştiţi; dar îţi voi lăsa neamul să piară de foame, şi ce va mai rămâne din tine va fi omorât.
31. Gemi, poartă! Boceşte-te, cetate! Cutremură-te, toată ţara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte, şi şirurile vrăjmaşului sunt strânse.”
32. „Şi ce va răspunde trimişilor poporului?” – „Că Domnul a întemeiat Sionul şi că cei nenorociţi din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo.” –
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO