marți, 11 martie 2014
Comentariile sunt închise pentru Cunoştinţe şi experienţă (2)

Cunoştinţe şi experienţă (2)

 

Studiul XI – Trimestrul I

Marți , 11 martie 2014

 

3. Citeşte Luca 6:20-49. Ce aflăm din acest pasaj biblic despre cunoştinţe şi despre experienţă? De ce avem nevoie de amândouă atât în viaţa creştină personală, cât şi în formarea de ucenici?

Luca 6

20. Atunci Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: „Ferice de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
21. Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!
22. Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii.
24. Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!
25. Vai de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui!
26. Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi!
27. Dar Eu vă spun vouă care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
28. binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
29. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa.
30. Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
31. Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
32. Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
33. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
34. Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
35. Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.
36. Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv.
37. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
38. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.”
39. Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40. Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
41. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?
42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi”, şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
43. Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun.
44. Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
45. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
46. De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!”, şi nu faceţi ce spun Eu?
47. Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face.
48. Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă.
49. Dar cine aude, şi nu face, se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare.”

Cunoştinţele spirituale sunt indispensabile pentru transformarea spirituală. Domnul Hristos Însuşi era privit ca fiind Marele Învăţător. El le împărtăşea oamenilor cunoştinţe înnoitoare în „săli de clasă” din mijlocul naturii, mărginite de ţărmul mării sau de coastele munţilor. Înainte de aceasta, Duhul Sfânt le trezea conştiinţa adormită ca să accepte aceste adevăruri. Formarea de ucenici este incompletă în absenţa experienţei, dar experienţa trebuie să fie ghidată de cunoştinţe.

Formatorii de ucenici din secolul al XXI-lea trebuie să se familiarizeze foarte bine cu Scriptura, sursa de informaţii spirituale autentice. Ei trebuie să le prezinte oamenilor doctrinele şi învăţăturile fără să se gândească la popularitate sau la avantaje. Dumnezeu le cere să nu lase deoparte nimic şi să-i îndrume pe noii convertiţi la o înţelegere şi o apreciere tot mai mare a adevărurilor creştine şi îndeosebi a adevărului prezent al celor trei solii îngereşti.

4. Ce principiu din Luca 6:39, cu privire la formarea de ucenici, merită să fie reţinut? Ce putem face pentru a ne asigura că nu suntem nişte călăuze oarbe?

Luca 6

39. Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?

Capacitatea de a împleti cunoştinţele cu experienţa este forţa pe care şi-o va dori orice formator de ucenici.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Isaia 15

 
1. Prorocie împotriva Moabului. Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!…
2. Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele sunt rase, şi toate bărbile sunt tăiate.
3. Pe uliţe sunt încinşi cu saci, pe acoperişuri şi în pieţe totul geme, şi se topesc plângând.
4. Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
5. „Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia; căci suie plângând suişul Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
6. Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde.
7. De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.
8. Căci ţipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim, şi urletele lui răsună până la Beer-Elim.
9. Apele Dimonului sunt pline de sânge, şi voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO