Mult binecuvântaţi

 

Studiul VIII – Trimestrul I

Duminică , 16 februarie 2014

 

Invidia faţă de cei care au mai mulţi bani decât noi (manifestată chiar şi atunci când avem de fapt tot ce ne trebuie) este o permanentă ispită pentru noi, oamenii. Dar Biblia nu dezaprobă necondiţionat bogăţiile şi pe cei bogaţi. Ca şi în cazul altor lucruri, nu bogăţiile sunt cele care ne fac probleme, ci modul în care ne raportăm la ele.

1. Ce sfaturi ne dă Scriptura cu privire la bogăţii? De ce era atât de important ca israeliţii să nu uite de unde veneau binecuvântările lor? Deuteronomul 8:17,18; Geneza 13:5,6; 41:41-43; Iov 1:1-3; Daniel 4:28-31.

Deuteronomul 8

17. Vezi să nu zici în inima ta: „Tăria mea şi puterea mâinii mele mi-au câştigat aceste bogăţii.”

18. Ci adu-ţi aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.

Geneza 13

5. Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el oi, boi şi corturi.

6. Şi ţinutul acela nu-i încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau aşa de mari, încât nu puteau să locuiască împreună.

Geneza 41

41. Faraon a zis lui Iosif: „Uite, îţi dau stăpânire peste toată ţara Egiptului.”

42. Faraon şi-a scos inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif; l-a îmbrăcat cu haine de in subţire şi i-a pus un lanţ de aur la gât.

43. L-a suit în carul care venea după al lui şi strigau înaintea lui: „În genunchi!” Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată ţara Egiptului.

Iov 1

1. Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău.

2. I s-au născut şapte fii şi trei fete.

3. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.

Daniel 4

28. Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar.

29. După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon,

30. împăratul a luat cuvântul şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?”

31. Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a coborât din cer şi a zis: „Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia!

Avraam, Iosif, Mardoheu, Estera, Ezechia, Iosia şi Iosafat au fost cu toţii oameni înstăriţi şi, totodată, spirituali. Însă experienţa împăratului Nebucadneţar ne vorbeşte despre pericolul de a ne face un idol din bogăţii. Pentru cei din vechiul Israel, recunoaşterea generozităţii lui Dumnezeu de a le oferi avuţii le aducea binecuvântări spirituale şi materiale. Lor li s-a atras atenţia să nu uite de unde veniseră acele binecuvântări (o lecţie şi pentru noi toţi).

Aşadar, averile în ele însele nu sunt un semn de sărăcie spirituală sau de indiferenţă spirituală. De-a lungul istoriei, au existat destui oameni bogaţi foarte pioşi şi credincioşi, la fel cum au existat unii foarte necinstiţi şi răi. Indiferent de starea noastră materială, nu ar trebui să permitem ca dorinţa de câştig să devină o obsesie, dar nici nu ar trebui să ajungem să-i dispreţuim pe cei înstăriţi. Şi ei au nevoie de mântuire la fel ca toţi ceilalţi.

Care este atitudinea ta faţă de oamenii avuţi? Este uşor să fii invidios, dar cum îţi poţi forma obiceiul de a depăşi aceste sentimente şi de a-i vedea pe cei bogaţi ca pe nişte suflete care au nevoie de cunoaşterea mântuitoare despre Domnul Isus?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Eclesiastul 12

 

1. Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”;

2. până nu se întunecă soarele şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie;

3. până nu încep să tremure paznicii casei şi să se încovoaie cele tari până nu se opresc cei ce macină căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre

4. până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit,

5. te temi de orice înălţime şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta; până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;

6. până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor şi până nu se strică roata de la fântână;

7. până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

8. O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.

9. Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători.

10. Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.

11. Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân.

12. Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.

13. Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

14. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO