Vindecarea trupului
Studiul V – Trimestrul I
Luni , 27 ianuarie 2014
2. Studiază Marcu 2:1-12. Ce învăţătură găsim aici cu privire la relaţia dintre suferinţa fizică şi vinovăţie? Ce învăţături nu ne transmite acest pasaj?
Marcu 2
1. După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă 2. şi s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul. 3. Au venit la El nişte oameni care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. 4. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. 5. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” 6. Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor: 7. „Cum vorbeşte Omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” 8. Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei şi le-a zis: „Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre? 9. Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sunt iertate”, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă”? 10. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, 11. „Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă.” 12. Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!”În filosofia greacă antică, dimensiunea spirituală a existenţei umane (sufletul) era privită ca fiind separată de dimensiunea ei fizică (trupul). Se credea că sufletul omului ar fi nemuritor şi că trupul nu ar fi important. Trupul era văzut ca fiind trecător, vremelnic, şi i se acorda o valoare scăzută în comparaţie cu sufletul, care era considerat a fi veşnic.
De altfel, într-unul dintre cele mai celebre texte ale Antichităţii, Platon vorbeşte despre Socrate, învăţătorul lui, care, în faţa morţii, susţine o cuvântare lungă şi elocventă despre cât de corupt şi de rău este trupul, afirmând că, la moarte, sufletul nemuritor va fi în sfârşit liber să facă tot ceea ce corpul nu l-a lăsat să facă.
Biblia ne învaţă cu totul altceva. Trupul uman a fost creat de Dumnezeu în mod direct şi în chip minunat (Psalmii 139:14). Mai mult, trupul nu are o existenţă separată de suflet. Corpul, mintea şi spiritul sunt aspecte ale personalităţii, ale fiinţei sau ale existenţei omeneşti şi nu entităţi independente. Ca urmare, ceea ce afectează trupul afectează şi mintea, şi spiritul, două dimensiuni care, la rândul lor, sunt intercorelate. Astfel, când vindeca pe cineva, Domnul Hristos nu doar că „desfiinţa” cancerul sau vindeca boala de inimă, ci efectiv transforma experienţa fizică, mintală şi spirituală a omului.
Psalmii 139
14. Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!Domnul Isus nu vindeca numai trupul, ci omul întreg. Prin această abordare holistică, El recunoştea faptul că sănătatea fizică este inseparabilă de sănătatea spirituală. Prin vindecarea corpului, El declanşa transformarea spirituală. Acesta era de altfel scopul pe care îl urmărea. În definitiv, ce rost ar mai fi avut vindecarea dacă oamenii tot aveau să moară în cele din urmă şi aveau să fie distruşi pentru totdeauna la sfârşitul
timpului?
Boala poate să apară ca urmare directă a obiceiurilor păcătoase, dar, destul de des, oamenii şi chiar bebeluşii sunt bolnavi fără o altă cauză aparentă decât aceea că noi trăim într-o lume a păcatului. De ce este important să nu uităm acest trist adevăr atunci când lucrăm cu un om bolnav sau cu un om care are pe cineva drag bolnav?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I
Pildele sau Proverbele lui Solomon 23
1. Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai înainte: 2. pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom. 3. Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare. 4. Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta. 5. Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri. 6. Nu mânca pâinea celui pizmaş şi nu pofti mâncărurile lui alese, 7. căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea,” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine. 8. Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute. 9. Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte. 10. Nu muta hotarul văduvei şi nu intra în ogorul orfanilor, 11. căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta. 12. Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei. 13. Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. 14. Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din Locuinţa morţilor. 15. Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura, 16. şi lăuntrul meu se va înveseli, când buzele tale vor spune ce este bine. 17. Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; 18. căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea. 19. Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă. 20. Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne. 21. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe. 22. Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit. 23. Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea. 24. Tatăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. 25. Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut. 26. Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele. 27. Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strâmtă. 28. Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi. 29. Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? 30. Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. 31. Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, 32. dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic. 33. Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii. 34. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg. 35. „M-a lovit… dar nu mă doare!… M-a bătut… dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
