Studiul IV – Trimestrul I

Miercuri , 22 ianuare 2014

 

4. Studiaţi următoarele pasaje: Matei 11:25,26; 18:1-6,10-14. Ce adevăruri descoperim aici nu numai despre copii, ci despre credinţă, în general? Observă cât de aspre sunt cuvintele rostite de Isus aici. De ce ar trebui să ne cutremurăm când le citim?

Matei 11

25. În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.
26. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!”

Matei 18

1. În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”
2. Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor
3. şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
4. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
5. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine.
6. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.
10. Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri.
11. Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
12. Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?
13. Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.
14. Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.

Când a dorit să ilustreze Împărăţia veşnică, Domnul Isus a făcut în mod frecvent referire la sinceritatea copiilor. Onestitatea, smerenia, dependenţa şi candoarea lor reprezintă esenţa vieţii creştine. Cu toţii ar trebui să tânjim după acest fel de simplitate şi încredere.

Dar mai există o lecţie pe care trebuie să şi-o însuşească formatorii de ucenici din timpurile moderne: copiii nu trebuie să renunţe niciodată la dependenţa specifică lor. Dacă sunt corect educaţi, ei îşi vor păstra inocenţa şi încrederea până la vârsta maturităţii. Este normal ca, pe măsură ce cresc şi se maturizează, să îşi pună întrebări, să aibă lupte, îndoieli şi întrebări fără răspuns. Însă o credinţă ca de copil nu ajunge niciodată să fie demodată. Ca părinţi sau ca adulţi, în general, ar trebui să depunem eforturi pentru a întipări în mintea copiilor cunoaşterea lui Dumnezeu şi a iubirii Sale. În acest sens, nicio altă metodă nu va fi mai rodnică decât aceea de a le arăta, prin comportamentul nostru, prin dovezile noastre de bunătate, compasiune şi grijă, că îi iubim cu adevărat. Putem să le ţinem oricât de multe predici! Cea mai bună cale de a-i face ucenici este aceea de a avea pentru ei o dragoste ca dragostea lui Dumnezeu.

Într-un contrast izbitor cu această atitudine, se află actele nelegiuite săvârşite împotriva copiilor – în special cele comise în timpul unor activităţi susţinute de biserică. Ele pot distruge încrederea copiilor în biserică şi, totodată, încrederea lor în Dumnezeul acelei biserici. Ce pedeapsă grozavă îi aşteaptă pe cei care săvârşesc astfel de fapte, dar şi pe protectorii acestor făptaşi! Hristos şi mesajul Său inspiră încredere şi siguranţă. Cum îndrăzneşte o organizaţie omenească să compromită această credinţă de copil prin lipsa de vigilenţă?

Ce face biserica ta pentru a le oferi copiilor o bună educaţie şi, totodată, o bună protecţie? Ce a vrut să spună Isus prin declaraţia: „… îngerii lor, în ceruri, văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 18:10)? De ce ar trebui să se cutremure la auzul acestor cuvinte orice om care îi face rău vreunui copil?

*

******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Pildele sau Proverbele lui Solomon 18

 
1. Cel ursuz caută ce-i place lui, se supără de orice lucru bun. –
2. Nebunului nu-i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. –
3. Când vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. –
4. Cuvintele gurii unui om sunt ca nişte ape adânci; izvorul înţelepciunii este ca un şuvoi care curge întruna. –
5. Nu este bine să ai încredere în faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. –
6. Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură până stârneşte lovituri. –
7. Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sunt o cursă pentru suflet. –
8. Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor. –
9. Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. –
10. Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost. –
11. Averea este o cetate întărită, pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. –
12. Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. –
13. Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. –
14. Duhul omului îl sprijină la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica? –
15. O inimă pricepută dobândeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. –
16. Darurile unui om îi fac loc şi-i deschid intrarea înaintea celor mari. –
17. Cel care vorbeşte întâi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celălalt şi-l ia la cercetare. –
18. Sorţul pune capăt neînţelegerilor şi hotărăşte între cei puternici.
19. Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită, şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. –
20. Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.
21. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele. –
22. Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul. –
23. Săracul vorbeşte rugându-se, dar bogatul răspunde cu asprime. –
24. Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. –
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO