joi, 23 ianuarie 2014
0

„Lăsaţi copilaşii să vină la Mine”

 

Studiul IV – Trimestrul I

Joi , 23 ianuarie 2014

 

5. Citeşte Marcu 10:13-16. Ce atitudine a Domnului Hristos i-a încurajat pe copii să Îl accepte cu uşurinţă? Cum trebuie să înţelegem mustrarea adresată ucenicilor? Ce lecţie trebuie să ne însuşim în ceea ce priveşte atitudinea noastră faţă de copii?

Marcu 10

13. I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.
14. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
15. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!”
16. Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

Ucenicii aveau intenţii bune, dar nu-şi dădeau seama ce făceau. Ei au încercat să protejeze timpul preţios al Domnului Hristos, să Îi păstreze energia pentru lucruri „mai importante”. Cât de greşit înţelegeau tocmai ce Se străduia El să-i înveţe!

Gândeşte-te cum s-au simţit copiii când au fost respinşi de ucenici cu asprime şi au fost primiţi de Isus cu dragoste şi cu atenţie. Nu este deloc de mirare că L-au acceptat atât de uşor! Această relatare conţine o preţioasă exemplificare a modului în care ar trebui să fie trataţi copiii de către cei care se declară a fi formatori de ucenici.

„În copiii aduşi la El, Isus vedea bărbaţi şi femei care urmau să fie moştenitori ai harului Său şi supuşi ai Împărăţiei Sale, dintre care unii aveau să devină martiri pentru Numele Său. El ştia că aceşti copii urmau să-L asculte şi să-L primească drept Mântuitor al lor mult mai repede decât persoanele adulte, dintre care mulţi erau înţelepţi în felul lumii şi cu inima împietrită. În învăţăturile Sale, S-a coborât până la nivelul lor. El, Domnul cerului, nu a socotit ca un lucru neînsemnat să răspundă la întrebările copiilor şi să simplifice învăţăturile Lui importante, pentru a fi înţelese de mintea lor. El a pus în inima lor seminţele adevărului, care urmau să răsară peste mulţi ani şi să aducă roade pentru viaţa veşnică.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 512-515

Cât de des ne întâlnim cu oameni maturi care mai suferă încă din cauza experienţelor negative din copilărie? Ce atitudine ar trebui să avem faţă de copii?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Pildele sau Proverbele lui Solomon 19

 
1. Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebun. –
2. Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău. –
3. Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui. –
4. Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. –
5. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. –
6. Omul darnic are mulţi linguşitori şi toţi sunt prieteni cu cel ce dă daruri. –
7. Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. –
8. Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. –
9. Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni va pieri. –
10. Unui nebun nu-i şade bine să trăiască în desfătări, cu atât mai puţin unui rob să stăpânească peste voievozi. –
11. Înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile. –
12. Mânia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. –
13. Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gâlcevitoare este ca o streaşină de pe care picură întruna. –
14. Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul. –
15. Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic suferă de foame.”
16. Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. –
17. Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. –
18. Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori. –
19. Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci, dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta. –
20. Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura ca să fii înţelept pe viitor! –
21. Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte. –
22. Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos. –
23. Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. –
24. Leneşul îşi vâră mâna în strachină şi n-o duce înapoi la gură. –
25. Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. –
26. Cine jefuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mama sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. –
27. Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. –
28. Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. –
29. Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor. –
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO