Vindecarea copiilor
Studiul IV – Trimestrul I
Marți , 21 ianuarie 2014
3. Citeşte următoarele pasaje: Matei 9:18-26; Marcu 7:24-30; Luca 9:37-43; Ioan 4:46-54. Ai cui erau copiii amintiţi în aceste pasaje? Ce asemănări există între mediile în care au crescut aceşti copii? Dar deosebiri? Ce lecţii utile pentru viaţa noastră putem desprinde din aceste pasaje?
Matei 9
18. Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.” 19. Isus S-a sculat şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui. 20. Şi, iată, o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei Lui. 21. Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.” 22. Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela. 23. Când a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind, 24. le-a zis: „Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El. 25. Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat. 26. Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.Marcu 7
24. Isus a plecat de acolo şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns. 25. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui. 26. Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 27. Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.” 28. „Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.” 29. Atunci Isus i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.” 30. Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.Luca 9
37. A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus. 38. Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el. 39. Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot. 40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n-au putut. 41. „O, neam necredincios şi pornit la rău”, a răspuns Isus, „până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.” 42. Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său. 43. Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. Pe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:Ioan 4
46. Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47. Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui care era pe moarte. 48. Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!” 49. Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.” 50. „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. 51. Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. 52. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.” 53. Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui. 54. Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.Numitorul comun al acestor relatări biblice este disperarea părintelui care vine la Isus să-I ceară ajutor. Există vreun părinte care să nu se regăsească aici? Există vreun părinte care să nu fi fost zdrobit de durere, teamă şi groază atunci când copilul lui era grav bolnav sau pe moarte? Cei care au trecut pe acolo ştiu că nu există experienţă mai cumplită.
Deşi nu a fost părinte, Domnul Isus S-a identificat atât de mult cu părinţii, încât le-a vindecat copiii. Observăm că vindecarea se produce în fiecare caz. Nimeni nu este refuzat. Dragostea Sa faţă de părinţi şi, deopotrivă, faţă de copii era vădită.
Se ridică totuşi o mulţime de întrebări legate de situaţiile în care părinţii se roagă stăruitor şi copiii lor nu sunt vindecaţi. Probabil că nu există experienţă mai tristă decât aceea de a asista la înmormântarea propriului copil. Moartea nu ar trebui să fie cunoscută decât de generaţiile în vârstă. Inima se revoltă din cauza nefirescului acestei situaţii în care părinţii deplâng moartea copiilor lor. În timpul unor astfel de funeralii, orice părinte îşi pune întrebarea: „De ce n-am murit eu în locul lui?”.
Dar, la fel de dureroasă ca deplângerea decesului propriului copil, poate fi observarea degradării lui spirituale. Câţi părinţi n-au trecut printr-o agonie teribilă din cauza copiilor lor dependenţi de droguri sau de pornografie sau nu au fost teribil de afectaţi de nepăsarea adolescentină?
Indiferent de problema care ne afectează, avem nevoie să învăţăm ca, în orice situaţie, chiar şi atunci când lucrurile nu au un final atât de fericit ca în istorisirile biblice menţionate mai sus, să ne încredem în Domnul şi în bunătatea şi dragostea Sa. Ellen G. White, profetul bisericii, a înmormântat doi copii. Lumea noastră nu e paradisul. Dar avem un Dumnezeu iubitor. Să păstrăm acest adevăr în inimile noastre!
*
******
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I
Pildele sau Proverbele lui Solomon 17
1. Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! – 2. Un argat cu minte stăpâneşte peste fiul care face ruşine şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui. 3. Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. – 4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. – 5. Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. – 6. Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. – 7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! – 8. Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. – 9. Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. – 10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. – 11. Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. – 12. Mai bine să întâlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. – 13. Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. – 14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. – 15. Cel ce iartă pe vinovat şi osândeşte pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. – 16. La ce slujeşte argintul în mâna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?… Dar n-are minte. – 17. Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate. – 18. Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. – 19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. – 20. Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. – 21. Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. – 22. O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. – 23. Cel rău primeşte daruri pe ascuns ca să sucească şi căile dreptăţii. – 24. Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. – 25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut. – 26. Nu este bine să osândeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. – 27. Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. – 28. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura. – Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
