Avantajele copilului evreu

 

Studiul IV – Trimestrul I

Duminică , 19 ianuarie 2014

 

 

În vechime, copiii evrei se bucurau de un tratament special în comparaţie cu copiii din ţările învecinate. La data aceea, practica aducerii copiilor ca jertfă pătrunsese în multe religii. În plus, valoarea unui copil era dată de contribuţia sa economică la societate. Relaţia sa cu lumea adulţilor era definită de productivitatea muncii, şi nu de valoarea sa ca om. Trebuie să o spunem cu durere că, din nefericire, aceste atitudini (ne referim în primul rând la valoarea economică) se regăsesc chiar şi în lumea de azi. Cu adevărat, ziua mâniei lui Dumnezeu nu se va lăsa mult aşteptată!

Mai târziu, şi în Israel apostazia a afectat modul de raportare la copii. Cochetarea cu vrăjitoria şi cu religiile altor naţiuni l-a făcut pe Manase să ajungă să îi jertfească pe copiii lui unor idoli păgâni (2 Cronici 33:6). Totuşi domnia lui Manase a fost mai degrabă excepţia decât regula; când au avut în fruntea lor un conducător spiritual, israeliţii şi-au preţuit mult odraslele.

2 Cronici 33

6. Şi-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom, umbla cu descântece şi vrăjitorii şi ţinea la el oameni care chemau duhurile şi care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie.

1. Citeşte Psalmii 127:3-5; 128:3-6; Ieremia 7:31; Deuteronomul 6:6,7. Ce ne sugerează aceste texte cu privire la valoarea pe care le-o acordă Dumnezeu copiilor? Ce influenţă are înţelegerea corectă a Scripturii asupra relaţiei noastre cu copiii?

Psalmii 127

3. Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.

4. Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe.

5. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă.

Psalmii 128

3. Nevasta ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale.

4. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul.

5. Să te binecuvânteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale,

6. şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!

Ieremia 7

31. Au zidit şi locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă în foc pe fiii şi fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem şi nici nu-Mi trecuse prin minte.

Deuteronomul 6

6. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.

7. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.

Educaţia, dreptul dobândit prin naştere şi multe alte practici specifice arătau cât de mult erau preţuiţi copiii în cultura ebraică antică. Lucru deloc surprinzător, Domnul Hristos a lărgit şi mai mult această viziune cu privire la poziţia copiilor, care era deja înaltă în comparaţie cu poziţia copiilor la popoarele vecine. În definitiv, copiii sunt nişte fiinţe umane, iar Hristos a murit pentru toţi oamenii, indiferent de vârstă. Să nu uităm niciodată lucrul acesta!

Este greu de crezut că există adulţi atât de corupţi, atât de răi, atât de denaturaţi, încât să le facă rău copiilor şi, uneori, chiar propriilor copii. Ce putem face noi pentru a le oferi dragoste, protecţie şi educaţie copiilor din sfera noastră de influenţă?

*

******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Pildele sau Proverbele lui Solomon 15

 

1. Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.

2. Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –

3. Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –

4. Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –

5. Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –

6. În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în câştigurile celui rău este tulburare. –

7. Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. –

8. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –

9. Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –

10. Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. –

11. Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –

12. Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –

13. O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –

14. Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –

15. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. –

16. Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare! –

17. Mai bine un prânz de verdeţuri şi dragoste, decât un bou îngrăşat şi ură. –

18. Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile.

19. Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –

20. Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. –

21. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –

22. Planurile nu izbutesc, când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.”

23. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –

24. Pentru cel înţelept, cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa morţilor, care este jos. –

25. Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. –

26. Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –

27. Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. –

28. Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –

29. Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –

30. O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. –

31. Urechea care ia aminte la învăţăturile care duc la viaţă locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –

32. Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –

33. Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. –

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO