Studiul III – Trimestrul I

Vineri , 17 ianuarie 2014

Soarele apune la ora 17 :04

 

Ellen G. White, Mărturii, vol. 9, capitolul „O mişcare de reformă”, (p. 126); Lucrarea misionară medicală, capitolul „Prin eforturi personale şi credinţă vie” (p. 244, 245).

„Cel care nu face decât să se roage, în curând va înceta să se mai roage sau rugăciunile lui vor deveni o simplă rutină. Oamenii ajung să nu mai aibă pentru ce să se roage şi nu mai sunt atraşi de devoţiune atunci când se retrag din viaţa socială, când abandonează sfera datoriei creştine şi purtarea crucii şi când încetează să mai lucreze cu seriozitate pentru Domnul, care a lucrat cu seriozitate pentru ei. Rugăciunile lor devin individualiste şi egoiste. Ei nu se pot ruga pentru nevoile omenirii sau pentru zidirea Împărăţiei lui Hristos, cerând puterea cu care să lucreze.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 101

Întrebări pentru discuţie

1. De ce absenţa rugăciunii de mijlocire este o piedică în calea creşterii bisericii? Cum reuşeşte mijlocirea activă să stimuleze activitatea de formare de ucenici? Care sunt secretele rugăciunii de mijlocire eficiente? Ce subiecte trebuie să aibă rugăciunea de mijlocire?

2. Ce ar trebui să facem în plus pentru cei pentru care înălţăm rugăciuni? Cum putem lega relaţii cu vecinii, cu rudele şi colegii de serviciu pentru care ne rugăm? De ce este necesar ca rugăciunile personale pentru ceilalţi să fie însoţite de eforturi susţinute pentru menţinerea prieteniei cu ei?

3. Ce paşi concreţi trebuie să facem pentru a avea o viaţă de rugăciune dinamică? Care este relaţia dintre activitatea eficientă de formare a ucenicilor şi întâlnirea cu Dumnezeu prin rugăciune? Este posibil ca rugăciunea să îi schimbe pe cei pentru care ne rugăm fără ca mai înainte să ne schimbe pe noi? Ce subiecte noi de rugăciune vom avea atunci când îi vom iubi pe oameni? Ce impact au sfinţenia şi rugăciunea asupra capacităţii noastre de a răspândi adevărul?

4. Ce putem face în mod concret pentru a spori numărul contactelor cu oamenii care nu L-au primit pe Hristos? Ce putem face pentru a avea relaţii strânse cu semenii noştri, astfel încât să cunoaştem nevoile lor particulare şi să ne rugăm pentru ele?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Pildele sau Proverbele lui Solomon 13

 
1. Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. –
2. Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie. –
3. Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. –
4. Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură. –
5. Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urât şi se acoperă de ruşine. –
6. Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. –
7. Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii. –
8. Omul cu bogăţia lui îşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea. –
9. Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. –
10. Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. –
11. Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul, creşte. –
12. O nădejde amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă. –
13. Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. –
14. Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. –
15. O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. –
16. Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul îşi dă la iveală nebunia. –
17. Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. –
18. Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste. –
19. Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. –
20. Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. –
21. Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire. –
22. Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. –
23. Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. –
24. Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată. –
25. Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pântecele celor răi duce lipsă. –
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO