miercuri, 1 ianuarie 2014
0

Slujirea personală

 

Studiul 1 – Trimestrul I

Miercuri , 1 ianuarie 2014

 

Relatările biblice despre activitatea publică a Domnului Hristos sunt pe cât de numeroase, pe atât de interesante. Însă convorbirile Sale personale cu oamenii de rând şi cu cei din elita societăţii sunt fascinante şi ne ajută să ne formăm o imagine despre locul central pe care îl ocupa Scriptura în slujirea Sa.

4. Citeşte Ioan 13:18-20; Luca 10:25-28; 24:13-32. Ce rol îndeplineşte Scriptura în aceste pasaje? Ce scop a urmărit Isus când a citat aceste versete? Ce efecte au avut aceste întâlniri ale oamenilor cu Scriptura?

Ioan 13

18. Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice: „Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.”
19. Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt.
20. Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Luca 10

25. Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
26. Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?”
27. El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
28. „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus, „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.”

Luca 24

13. În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
14. şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
17. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
18. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”
19. „Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
20. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?
21. Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22. Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
23. nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu.
24. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25. Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
26. Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
27. Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28. Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29. Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
30. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.
31. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
32. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

În mod repetat, Domnul Hristos aşază alături de chemarea la ucenicie un citat din Scriptură, întemeindu-Şi autoritatea şi credibilitatea Sa pe Cartea Sfântă, şi nu doar pe charisma personală. Faptul acesta poate fi observat cel mai bine în dialogul pe care l-a avut cu doi dintre ucenicii Săi pe drumul către Emaus.

„Începând de la Moise, adevăratul Alfa al istoriei biblice, Hristos le-a prezentat din toate Scripturile lucrurile cu privire la Sine Însuşi. Dacă mai întâi li S-ar fi descoperit, inima lor ar fi fost satisfăcută. În plinătatea bucuriei lor, nu ar mai fi înfometat după nimic. Dar era necesar ca ei să înţeleagă mărturia adusă în favoarea Lui de simbolurile şi profeţiile din Vechiul Testament. Pe acestea trebuia să se întemeieze credinţa lor. Hristos n-a săvârşit nicio minune pentru a-i convinge, ci primul lucru a fost să le tălmăcească Scripturile. Ei priviseră la moartea Lui ca la nimicirea tuturor nădejdilor lor. Acum, El le arăta din profeţi că tocmai aceasta era dovada cea mai puternică pentru credinţa lor.

Când i-a învăţat pe aceşti ucenici, Isus a arătat însemnătatea Vechiului Testament ca mărturie în favoarea misiunii Lui.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 796-799

Meditează asupra textului din Luca 24:32, în special asupra cuvintelor: „Nu ne ardea inima în noi…?”. Ce înseamnă aceste cuvinte? Care a fost ultima ocazie în care ai simţit cum îţi arde inima de bucurie pentru adevărurile care ne-au fost încredinţate? Dacă nu ai mai simţit lucrul acesta în ultima vreme, cum ai ajuns la această stare de răceală sufletească? Ce poţi face pentru a ieşi din ea?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I

Psalmii 147

 
1. Lăudaţi pe Domnul! Căci este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru, căci este plăcut şi se cuvine să-L lăudăm.
2. Domnul zideşte iarăşi Ierusalimul, strânge pe surghiuniţii lui Israel;
3. tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.
4. El socoteşte numărul stelelor şi le dă nume la toate.
5. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.
6. Domnul sprijină pe cei nenorociţi, şi doboară pe cei răi la pământ.
7. Cântaţi Domnului cu mulţumiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu harpa!
8. El acoperă cerul cu nori, pregăteşte ploaia pentru pământ şi face să răsară iarba pe munţi.
9. El dă hrană vitelor şi puilor corbului când strigă.
10. Nu de puterea calului Se bucură El, nu-Şi găseşte plăcerea în picioarele omului.
11. Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.
12. Laudă pe Domnul, Ierusalime, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane!
13. Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvântă pe fiii tăi în mijlocul tău;
14. El dă pace ţinutului tău şi te satură cu cel mai bun grâu.
15. El Îşi trimite poruncile pe pământ, cuvântul Lui aleargă cu iuţeală mare.
16. El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenuşa;
17. El Îşi azvârle gheaţa în bucăţi; cine poate sta înaintea frigului Său?
18. El Îşi trimite cuvântul Său şi le topeşte; pune să sufle vântul Lui, şi apele curg.
19. El descoperă lui Iacov cuvântul Său, lui Israel, legile şi poruncile Sale.
20. El n-a lucrat aşa cu toate neamurile, şi ele nu cunosc poruncile Lui. Lăudaţi pe Domnul!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO