Dreptatea lui Dumnezeu dovedită

 

Studiul 12 – Trimestrul IV

Miercuri , 18 decembrie 2013

 

Scriptura ne arată că judecata este o veste bună pentru cei care cred în Dumnezeu, care au încredere în El şi care Îi sunt loiali, chiar dacă „noi nu putem răspunde acuzaţiilor aduse de Satana împotriva noastră” (Ellen G. White, Mărturii, vol. 5, p. 472). Dar judecata nu ne are în vedere numai pe noi. Ea are loc şi pentru a arăta înaintea întregului univers dreptatea lui Dumnezeu.

4. Ce ni se spune despre caracterul lui Dumnezeu în următoarele pasaje biblice? Psalmii 96:10,13; 2 Timotei 4:8; Apocalipsa 16:5,7; 19:2.

Psalmii 96

10. Spuneţi printre neamuri: „Domnul împărăţeşte! De aceea lumea este tare şi nu se clatină.” Domnul judecă popoarele cu dreptate.

13. înaintea Domnului! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate, şi popoarele, după credincioşia Lui.

2 Timoteti 4

8. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

Apocalipsa 16

5. Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta.

7. Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”

Apocalipsa 19

2. Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei.”

Dumnezeu Îşi va descoperi caracterul la judecată. În final, toţi oamenii vor înţelege ce a înţeles şi Avraam: „Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?” (Geneza 18:25). Prin diferitele etape ale judecăţii, când sunt deschise şi cercetate rapoartele, se urmăreşte ca îngerii (în timpul judecăţii preadvente) şi oamenii mântuiţi (în timpul judecăţii din decursul mileniului) să poată verifica şi să poată avea convingerea că Dumnezeu a acţionat cu imparţialitate şi cu milă în cazul fiecărui om.

Geneza 18

25. Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”

5. Citeşte Filipeni 2:5-11. Ce eveniment uimitor descrie acest pasaj?

Filipeni 2

5. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus:

6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

7. ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

8. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

9. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;

10. pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,

11. şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Versetele 9-11 prevestesc înălţarea Domnului Hristos. Cele două acţiuni principale amintite în versetele 10-11 exprimă, în esenţă, aceeaşi idee: Isus este Domn şi toate fiinţele create Îi vor recunoaşte poziţia. În versetul 10 este amintită prima acţiune: „să se plece orice genunchi”. Îngenuncherea înaintea unei persoane este un gest prin care i se recunoaşte autoritatea. Aici se referă la omagierea lui Hristos, la recunoaşterea Lui ca Suveran suprem. În continuare, se arată că omagiile sunt aduse de fiinţele din întregul univers: „din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ”. Toate fiinţele vii, de la fiinţele fără păcat din cer şi până la cei vii de pe pământ şi morţii care au fost înviaţi, cei mântuiţi, dar şi cei nemântuiţi deopotrivă, toţi Îl recunosc ca Domn.

A doua acţiune este ca „orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu, că Hristos este Domnul” (vers. 11). În cele din urmă, toţi vor recunoaşte că Dumnezeu este îndreptăţit să-L înalţe pe Hristos ca Domn. Toţi vor recunoaşte că El este drept şi consecvent. Până şi Satana, arhivrăjmaşul, va admite dreptatea divină şi supremaţia lui Hristos (vezi Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 670, 671).

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 133

 

1. (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.) Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!

2. Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, se coboară pe marginea veşmintelor lui.

3. Este ca roua Hermonului care se coboară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO