Acuzaţiile

 

Studiul 12 – Trimestrul IV

Luni , 16 decembrie 2013

 

După căderea sa din cer, Satana a început o campanie de distorsionare şi de calomniere a caracterului lui Dumnezeu încă din Grădina Edenului (Geneza 3:1-5), primul „sanctuar” de pe pământ, aducând şi aici răzvrătirea pe care o iniţiase în cer. După ce a intrat în contact cu Eva prin intermediul şarpelui, el i-a strecurat în minte ideea că Dumnezeu îi lipseşte, pe ea şi pe Adam, de un lucru bun, că El le reţine un lucru pe care ar fi trebuit să-l aibă. Prin aceasta, el nu a făcut decât să reprezinte greşit caracterul lui Dumnezeu.

Geneza 3

1. Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”

2. Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.

3. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”

4. Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri,

5. dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Căderea lui Adam şi a Evei l-a aşezat pe Satana, pentru o vreme, pe „scaunul de domnie” al acestei lumi. Există câteva texte care ne lasă să înţelegem că Satana a redobândit accesul în curţile cereşti ca „stăpânitor al lumii acesteia” (Ioan 12:31), totuşi nu ca proprietar de drept al planetei, ci ca unul care şi-a însuşit prin furt acest „drept”.

Ioan 12

31. Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

2. Ce dezvăluiri despre marea luptă se fac în Iov 1:6-12 şi Zaharia 3:1-5?

Iov 1

6. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.

7. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

8. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”

9. Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?

10. Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.

11. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.”

12. Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.

Zaharia 3

1. El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului şi pe Satana stând la dreapta lui ca să-l pârască.

2. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”

3. Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului.

4. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!”

5. Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!” Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.

Pasajele acestea ne lasă să întrezărim ce se întâmplă în cer în timpul marii lupte. Satana susţine că Iov este neprihănit doar din interes şi că urmează o logică meschină: dacă sunt bun, Dumnezeu mă va binecuvânta; dacă nu mai primesc binecuvântări, nu o să mai cred în Dumnezeu.

Cât despre marele-preot Iosua şi despre ceilalţi credincioşi (vezi Apocalipsa 12:10), Ellen G. White notează că Satana „îi acuză pe copiii lui Dumnezeu şi face ca situaţia lor să pară cât mai disperată cu putinţă. El înfăţişează înaintea lui Dumnezeu faptele lor rele şi defectele lor.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 167

Apocașipsa 12

10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

Însă, în ambele situaţii, obiectivul real este dreptatea lui Dumnezeu. În spatele tuturor acuzaţiilor, se află întrebarea: Lucrează corect şi cu dreptate? Caracterul Său este supus examinării. Este drept ca Dumnezeu să-i salveze pe păcătoşi? Procedează El corect atunci când îi socoteşte neprihăniţi pe cei păcătoşi? Trebuie să fie ori drept, şi atunci să-i pedepsească, ori îndurător, şi atunci să-i ierte. Cum poate să fie şi drept, şi milos?

Dacă Dumnezeu ar fi doar drept, care ar fi soarta noastră? Am merita  această soartă? De ce?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 131

 

1. (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.

2. Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.

3. Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO