Revoltă în cer

 

Studiul 12 – Trimestrul IV

Duminică , 15 decembrie 2013

 

1.Ce ni se spune în Ezechiel 28:12-17 şi Isaia 14:12-15 despre căderea lui Lucifer?

Ezechiel 28

12. „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.

13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.

14. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.

15. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.

16. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.

17. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.

Isaia 14

12. Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

13. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,

14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”

15. Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului!

La prima vedere, se pare că în Ezechiel 28:12 este vorba doar despre un monarh pământesc. Există totuşi unele elemente care ne fac să credem că pasajul se referă de fapt la Satana.

Mai întâi, observăm că fiinţa despre care este vorba aici este numită „un heruvim ocrotitor cu aripile întinse” (Ezechiel 28:14), lucru care ne trimite cu gândul la cei doi heruvimi din Sfânta Sfintelor, din sanctuarul pământesc, care stăteau cu aripile întinse deasupra chivotului, acoperindu-l (Exodul 37:7-9). Se mai spune apoi că această fiinţă umbla prin mijlocul pietrelor scânteietoare (aprinse), pe „muntele cel sfânt al lui Dumnezeu” (Ezechiel 28:14) şi că stătea în „Eden, grădina lui Dumnezeu” (Ezechiel 28:13), expresii care fac trimitere la simboluri din sanctuar. Veşmântul splendid descris în versetul 13 conţine nouă tipuri de pietre preţioase care se regăsesc şi pe pieptarul marelui-preot (Exodul 39:10-13). Aşadar, există aici o multitudine de referinţe la sanctuar.

Exodul 37

7. A făcut doi heruvimi de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;

8. un heruvim la un capăt, şi un heruvim la celălalt capăt; heruvimii i-a făcut pe capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.

9. Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind capacul ispăşirii cu aripile lor şi uitându-se unul la altul. Heruvimii stăteau cu faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.

Exodul 39

10. Au pus în el patru şiruri de pietre; în şirul întâi era: un sardonix, un topaz şi un smarald;

11. în al doilea şir: un rubin, un safir şi un diamant;

12. în al treilea şir: un opal, un agat şi un ametist;

13. iar în al patrulea şir: un crisolit, un onix şi un jasp. Pietrele acestea erau legate în ferecăturile lor de aur.

După ce prezintă frumuseţea neîntrecută a heruvimului, textul trece la descrierea căderii sale morale. Slava i s-a urcat la cap. Din cauza frumuseţii, inima i s-a îngâmfat, din cauza strălucirii, şi-a stricat înţelepciunea, iar din cauza negoţului său – care se referă probabil la defăimarea caracterului lui Dumnezeu şi la instigarea la rebeliune – s-a umplut de violenţă („silnicie”).

Spre deosebire de puterile pământeşti arogante care caută să se înalţe spre cer, în Isaia 14:12-15, Lucifer, „fiul zorilor” (în latină, lucifere), merge în altă direcţie: cade din cer pe pământ, un indiciu despre faptul că el este o fiinţă cerească mai degrabă decât un pământean. Şi alte expresii – „scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu”, „muntele adunării”, „capătul miazănopţii” şi „Cel Preaînalt” – subliniază ideea că avem de-a face cu o fiinţă cerească. Alternanţa timpurilor verbale din text arată că a existat o primă cădere a lui Lucifer, din cer pe pământ (Isaia 14:12), care va fi urmată cândva, în viitor, de o a doua, de pe pământ în Sheol, „Locuinţa morţilor” (Isaia 14:15). Reiese de aici că pasajul acesta nu se referă la vreun împărat al Babilonului, ci la Lucifer.

O fiinţă desăvârşită, creată de un Dumnezeu desăvârşit, cade în păcat? Ce ne spune aceasta despre realitatea libertăţii morale în universul creat de Dumnezeu? Ce ne spune despre caracterul lui Dumnezeu?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 130

 

1. (O cântare a treptelor.) Din fundul adâncului, Te chem, Doamne!

2. Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!

3. Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?

4. Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.

5. Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.

6. Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.

7. Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea şi la El este belşug de răscumpărare!

8. El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO