Ziua Ispăşirii în Daniel 8
Studiul 10 – Trimestrul IV
Miercuri , 4 decembrie 2013
Sanctuarul ceresc şi poporul lui Dumnezeu constituie ţinta asaltului pornit de cornul mic.
4. Ce le rezervă viitorul Locaşului Sfânt şi poporului sfinţilor? Daniel 8:13,14
Daniel 8
13. Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?” 14. Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!”Numai Ziua Ispăşirii le poate reaşeza la locul cuvenit şi numai ea poate demonstra că Dumnezeu a procedat corect. De aceea, răspunsul din Daniel 8:14 nu poate face referire decât la o activitate din Ziua Ispăşirii, întrucât ritualul îndeplinit în această zi este singurul care prezintă aceeaşi combinaţie de teme principale ca şi pasajul central al viziunii din Daniel 8: simboluri din sanctuar, curăţirea sanctuarului şi a poporului, judecata şi crearea lumii.
Totodată, în Daniel 8 există şi câţiva termeni care ne trimit cu gândul la Ziua Ispăşirii. Cornul „se răzvrăteşte” (Daniel 8:12,13 în NIV ), termen pe care îl întâlnim în Leviticul 16:16,21 şi care are sensul de păcat sfidător. Sanctuarul poate fi curăţat de acest păcat doar în Ziua Ispăşirii. Cuvântul „sfânt” (qodesh) leagă în mod explicit Daniel 8:14 de Leviticul 16, unde apare cu referire la Sfânta Sfintelor („Sfântul Locaş”/„Locul Preasfânt”; Leviticul 16:2,3,16,17,20,23,27,33). Faptul că Sfântul Locaş este curăţit, „restaurat”, repus în poziţia cuvenită, ne aminteşte de Ziua Ispăşirii, când „Sfântul Locaş” era curăţat de păcat (Leviticul 16:16). Chiar berbecul şi ţapul din profeţie, ca simboluri, amintesc tot de Ziua Ispăşirii (Leviticul 16:5).
Daniel 8
12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început. 13. Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?” 14. Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!”Leviticul 16
2. Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte fratelui tău, Aaron, şi spune-i să nu intre în tot timpul în Sfântul Locaş, dincolo de perdeaua dinăuntru, înaintea capacului ispăşirii, care este pe chivot, ca să nu moară; căci deasupra capacului ispăşirii Mă voi arăta în nor.
3. Iată cum să intre Aaron în Sfântul Locaş: Să ia un viţel pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea de tot. 5. Să ia de la adunarea copiilor lui Israel doi ţapi pentru jertfa de ispăşire şi un berbec pentru arderea de tot. 16. Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor. 17. Să nu fie nimeni în Cortul întâlnirii când va intra Aaron să facă ispăşirea în Sfântul Locaş, până va ieşi din el. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui şi pentru toată adunarea lui Israel. 20. Când va isprăvi de făcut ispăşirea pentru Sfântul Locaş, pentru Cortul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu. 21. Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustiu, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. 23. Aaron să intre în Cortul întâlnirii; să-şi lepede veşmintele de in, pe care le îmbrăcase la intrarea în Sfântul Locaş, şi să le pună acolo. 27. Să scoată afară din tabără viţelul ispăşitor şi ţapul ispăşitor, al căror sânge a fost dus în Sfântul Locaş pentru facerea ispăşirii, şi să le ardă în foc pieile, carnea şi balega. 33. Să facă ispăşire pentru Locul Preasfânt, să facă ispăşire pentru Cortul întâlnirii şi pentru altar şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.Războiul religios purtat de corn este contracarat şi curmat prin intervenţia divină, în contextul Zilei escatologice a Ispăşirii. În sfârşit, se pune capăt terorii, iar poporul lui Dumnezeu, închinarea adevărată şi sanctuarul sunt reaşezate în poziţia cuvenită. În ultimă instanţă, este dovedit faptul că Dumnezeu are dreptate. La fel ca Ziua Ispăşirii din vechime, Ziua escatologică a Ispăşirii arată că Dumnezeu este drept în acţiunile şi judecăţile Sale, acordându-le iertare celor credincioşi şi pedepsindu-i pe cei necredincioşi şi răzvrătiţi.
Dacă ar fi să reţinem un singur lucru din Daniel 8:14, atunci ar trebui să reţinem că Domnul nu a uitat ce ne-a promis, chiar dacă au trecut atât de multe secole de atunci, şi că El va pedepsi răul şi îi va răsplăti pe sfinţi. Cum îţi poţi forma obiceiul de a avea încredere în făgăduinţele Sale, mai ales în situaţiile dificile din viaţă? Dacă nu am avea aceste făgăduinţe, ce speranţă ne-ar mai rămâne?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Psalmii 119
1. Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! 2. Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, 3. care nu săvârşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui! 4. Tu ai dat poruncile Tale, ca să fie păzite cu sfinţenie. 5. O, de ar ţinti căile mele la păzirea orânduirilor Tale! 6. Atunci nu voi roşi de ruşine la vederea tuturor poruncilor Tale! 7. Te voi lăuda cu inimă neprihănită, când voi învăţa legile dreptăţii Tale. 8. Vreau să păzesc orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot! 9. Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău. 10. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. 11. Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! 12. Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale! 13. Cu buzele mele vestesc toate hotărârile gurii Tale. 14. Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile. 15. Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi. 16. Mă desfăt în orânduirile Tale şi nu uit cuvântul Tău. 17. Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc cuvântul Tău! 18. Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale! 19. Sunt un străin pe pământ: nu-mi ascunde poruncile Tale! 20. Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile Tale. 21. Tu mustri pe cei îngâmfaţi, pe blestemaţii aceştia care se rătăcesc de la poruncile Tale. 22. Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale. 23. Să tot stea voievozii şi să vorbească împotriva mea: robul Tău cugetă adânc la orânduirile Tale. 24. Învăţăturile Tale sunt desfătarea mea şi sfătuitorii mei. 25. Sufletul meu este lipit de ţărână: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta! 26. Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orânduirile Tale! 27. Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate. 28. Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după cuvântul Tău! 29. Depărtează-mă de calea necredincioşiei, către Tine, şi dă-mi îndurarea Ta, ca să urmez Legea Ta! 30. Aleg calea adevărului, pun legile Tale sub ochii mei. 31. Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine! 32. Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg. 33. Învaţă-mă, Doamne, calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit! 34. Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s-o ţin din toată inima mea! 35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea. 36. Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre câştig! 37. Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! 38. Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine! 39. Depărtează de la mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sunt pline de bunătate. 40. Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine! 41. Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mântuirea Ta, după făgăduinţa Ta! 42. Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în cuvântul Tău. 43. Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale. 44. Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie. 45. Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale. 46. Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor şi nu-mi va roşi obrazul. 47. Mă desfăt în poruncile Tale, căci le iubesc. 48. Îmi întind mâinile spre poruncile Tale pe care le iubesc şi vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale. 49. Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea! 50. Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă. 51. Nişte îngâmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuşi eu nu mă abat de la Legea Ta. 52. Mă gândesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mângâi. 53. M-apucă o mânie aprinsă la vederea celor răi, care părăsesc Legea Ta. 54. Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele, în casa pribegiei mele. 55. Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta. 56. Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale. 57. Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale. 58. Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta! 59. Mă gândesc la căile mele şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60. Mă grăbesc şi nu preget să păzesc poruncile Tale. 61. Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta. 62. Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte. 63. Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine şi cu cei ce păzesc poruncile Tale. 64. Pământul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orânduirile Tale! 65. Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta. 66. Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale. 67. Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău. 68. Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orânduirile Tale! 69. Nişte îngâmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale. 70. Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfăt în Legea Ta. 71. Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale. 72. Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât o mie de lucruri de aur şi de argint. 73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale! 74. Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. 75. Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit. 76. Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, cum ai făgăduit robului Tău! 77. Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea. 78. Să fie înfruntaţi îngâmfaţii care mă asupresc fără temei! Căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale. 79. Să se întoarcă la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc învăţăturile Tale! 80. Inima să-mi fie neîmpărţită în orânduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine! 81. Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. 82. Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta şi zic: „Când mă vei mângâia?” 83. Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuşi nu uit orânduirile Tale. 84. Care este numărul zilelor robului Tău? Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc? 85. Nişte îngâmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea Ta. 86. Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă! 87. Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale. 88. Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale! 89. Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri. 90. Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne tare. 91. După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sunt supuse. 92. Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea. 93. Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94. Al Tău sunt: mântuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale. 95. Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale. 96. Văd că tot ce este desăvârşit are margini: poruncile Tale însă sunt fără margini. 97. Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. 98. Poruncile Tale mă fac mai înţelept decât vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. 99. Sunt mai învăţat decât toţi învăţătorii mei, căci mă gândesc la învăţăturile Tale. 100. Am mai multă pricepere decât bătrânii, căci păzesc poruncile Tale. 101. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc cuvântul Tău. 102. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. 103. Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! 104. Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, de aceea urăsc orice cale a minciunii. 105. Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. 106. Jur – şi mă voi ţine de jurământ – că voi păzi legile Tale cele drepte. 107. Sunt foarte amărât: înviorează-mă, Doamne, după cuvântul Tău! 108. Primeşte, Doamne, simţămintele pe care le spune gura mea şi învaţă-mă legile Tale! 109. Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuşi nu uit Legea Ta. 110. Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc de la poruncile Tale. 111. Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele. 112. Îmi plec inima să împlinesc orânduirile Tale totdeauna şi până la sfârşit. 113. Urăsc pe oamenii nehotărâţi, dar iubesc Legea Ta. 114. Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta. 115. Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! 116. Sprijină-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea! 117. Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat şi să mă înveselesc neîncetat de orânduirile Tale! 118. Tu dispreţuieşti pe toţi cei ce se depărtează de orânduirile Tale, căci înşelătoria lor este zadarnică. 119. Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pământ: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale. 120. Mi se înfioară carnea de frica Ta şi mă tem de judecăţile Tale. 121. Păzesc Legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei! 122. Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tău şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngâmfaţi! 123. Mi se topesc ochii după mântuirea Ta şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă. 124. Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta şi învaţă-mă orânduirile Tale! 125. Eu sunt robul Tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale. 126. Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta. 127. De aceea, eu iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat: 128. de aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii. 129. Învăţăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. 130. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. 131. Deschid gura şi oftez, căci sunt lacom după poruncile Tale. 132. Întoarce-Ţi faţa spre mine şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău! 133. Întăreşte-mi paşii în cuvântul Tău şi nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine! 134. Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale! 135. Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău şi învaţă-mă orânduirile Tale! 136. Ochii îmi varsă şiroaie de apă, pentru că Legea Ta nu este păzită. 137. Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sunt fără prihană. 138. Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate şi pe cea mai mare credincioşie. 139. Râvna mea mă mănâncă, pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale. 140. Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte. 141. Sunt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale. 142. Dreptatea Ta este o dreptate veşnică, şi Legea Ta este adevărul. 143. Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea. 144. Învăţăturile Tale sunt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc! 145. Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orânduirile Tale. 146. Te chem: mântuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale! 147. O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale. 148. O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău. 149. Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata Ta! 150. Se apropie cei ce urmăresc mişelia şi se depărtează de Legea Ta. 151. Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. 152. De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale că le-ai aşezat pentru totdeauna. 153. Vezi-mi ticăloşia şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta. 154. Apără-mi pricina şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta. 155. Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile Tale. 156. Mari sunt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale! 157. Mulţi sunt prigonitorii şi potrivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale. 158. Văd cu scârbă pe cei necredincioşi Ţie, care nu păzesc cuvântul Tău. 159. Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta! 160. Temelia cuvântului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sunt veşnice. 161. Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale. 162. Mă bucur de cuvântul Tău ca cel ce găseşte o mare pradă. 163. Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta. 164. De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte. 165. Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta şi nu li se întâmplă nicio nenorocire. 166. Eu nădăjduiesc în mântuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale. 167. Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot! 168. Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta. 169. Să ajungă strigătul meu până la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta. 170. Să ajungă cererea mea până la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta! 171. Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orânduirile Tale! 172. Să cânte limba mea cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte! 173. Mâna Ta să-mi fie într-ajutor, căci am ales poruncile Tale. 174. Suspin după mântuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea. 175. Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijine! 176. Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
