Studiul 10 – Trimestrul IV

Duminica , 1 decembrie 2013

 

1. Citeşte Daniel 8, oprindu-te în mod special asupra versetelor 9-14 şi 23- 25. Ce atacă aici cornul mic?

Daniel 8

1. „În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte.
2. Când am avut vedenia aceasta mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam; şi în timpul vedeniei mele mă aflam lângă râul Ulai.
3. Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt, şi cel mai înalt a crescut cel din urmă.
4. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână; ci el făcea ce voia, şi a ajuns puternic.
5. Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi.
6. A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând în râu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui.
7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui.
8. Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.
9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată.
10. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare.
11. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul Locaşului său celui Sfânt.
12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început.
13. Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?”
14. Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!”
15. Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţişarea unui om.
16. Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gabriele, tâlcuieşte-i vedenia aceasta.”
17. El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!”
18. Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam.
19. Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea sfârşitului.
20. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor.
21. Ţapul însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat.
22. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.
23. La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean.
24. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.
25. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti.
26. Iar vedenia cu serile şi dimineţile, de care a fost vorba, este adevărată. Tu, pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.”
27. Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.”

Puterea simbolizată de acest corn se amestecă în închinarea care I se aduce „Căpeteniei oştirii” (vers. 11, compară cu Iosua 5:13-15) şi Îi smulge „jertfa necurmată” (Daniel 8:11,12, în ebraică tamid, se referă la serviciul zilnic al jertfelor din sanctuarul pământesc). Întrucât cel care se ocupa de aducerea jertfei necurmate era un preot, de regulă marele-preot, cornul caută să preia cu forţa rolul de (mare-) preot, să se aşeze în fruntea „oastei” sale false şi să intre în posesia acestei jertfe. În acest caz, dacă ţinem cont de contextul profetic (perioada Romei papale), reiese clar că sub atac se află slujirea Domnului Hristos ca Mare-Preot.

Iosua 5

13. Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?”
14. El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?”
15. Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa.

Înţelegem, aşadar, că puterea cornului îşi însuşeşte cu forţa responsabilităţile Preotului ceresc şi întrerupe pe pământ închinarea continuă la Dumnezeu. El acţionează ca o „căpetenie a oştirii”, purtând un război religios împotriva Căpeteniei cereşti, împotriva „Locaşului Său celui Sfânt” şi împotriva poporului Său. El devine, astfel, instrumentul lui Satana pe pământ. Despre el se spune că „va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi” (Daniel 8:14), acţiunile lui fiind doar o reflectare a războiului cosmic ce se desfăşoară în cer.

Cornul mic apare imediat după berbec (Medo-Persia) şi după ţap (Grecia) şi poate fi identificat în istorie ca reprezentând Roma, care a urmat după Imperiul Medo-Persan (Daniel 8:20) şi după Imperiul Grec (Daniel 8:21). Cornul mic îşi începe existenţa sub forma Imperiului Roman, dar accentul principal cade pe Roma papală, asupra căreia se concentrează întreaga viziune.

După cum aminteam înainte, „jertfa necurmată” (tamid) se referă la mijlocirea preoţească neîntreruptă a Domnului Hristos în sanctuarul ceresc (Evrei 7:25; 8:1,2). Smulgerea jertfei necurmate de către puterea cornului reprezintă introducerea „inovaţiilor” papale – mijlocirea preoţilor, jertfa din timpul liturghiei, spovedania şi închinarea la Fecioara Maria – inovaţii prin care s-a reuşit îndepărtarea cunoştinţelor despre slujirea continuă a lui Hristos în sanctuarul ceresc şi a credinţei în slujirea Sa.

Evrei 7

25. De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.

Evrei 8

1. Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,
2. ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

Toţi oamenii sunt tentaţi să îşi asume prerogative ale lui Dumnezeu. Faci cumva şi tu acest lucru?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 116

 
1. Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.
2. Da, El Şi-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viaţa mea.
3. Mă înfăşuraseră legăturile morţii şi m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului şi durerii.
4. Dar am chemat Numele Domnului şi am zis: „Doamne, mântuieşte-mi sufletul.”
5. Domnul este milostiv şi drept, şi Dumnezeul nostru este plin de îndurare.
6. Domnul păzeşte pe cei fără răutate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mântuit.
7. Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine.
8. Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, ochii, din lacrimi, şi picioarele, de cădere.
9. Voi umbla înaintea Domnului pe pământul celor vii.
10. Aveam dreptate când ziceam: „Sunt foarte nenorocit!”
11. În neliniştea mea, ziceam: „Orice om este înşelător.”
12. Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?
13. Voi înălţa paharul izbăvirilor şi voi chema Numele Domnului;
14. îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor.
15. Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.
16. Ascultă-mă, Doamne, căci sunt robul Tău: robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
17. Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire şi voi chema Numele Domnului;
18. îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor,
19. în curţile Casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime! Lăudaţi pe Domnul!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO