Un Mare-Preot însemnat

 

Studiul 8 – Trimestrul IV

Miercuri , 20 noiembrie 2013

 

5. Ce ne spun următoarele texte despre slujirea Domnului Hristos în calitate de Mare-Preot? Evrei 2:17,18; 3:6; 4:14,15; 7:24-28; 8:1-3.

Evrei 2

17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

18. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

Evrei 3

6. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Evrei 4

14. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.

15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Evrei 7

24. Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul.

25. De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.

26. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri,

27. care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.

28. În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni supuşi slăbiciunii; dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care este desăvârşit pentru veşnicie.

Evrei 8

1. Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,

2. ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului Cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

3. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus.

Domnul Isus este un „Mare-Preot însemnat” (Evrei 4:4). El este superior tuturor marilor-preoţi şi tuturor conducătorilor de pe pământ. Biblia întrebuinţează câţiva termeni pentru a descrie această calitate a Sa de „Mare-Preot însemnat”:

Evrei 4

4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.”

Milos şi vrednic de încredere. Aceste două trăsături (Evrei 2:17) se potrivesc rolului Său de mediator, deoarece ne oferă daruri („milos”) şi dă dovadă de loialitate faţă de Tatăl Său şi faţă de noi („vrednic de încredere”).

Evrei 2

17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

În ajutorul nostru. Isus simte cu noi (Evrei 2:18; 5:2,7). El a trăit ca om şi putem avea încredere că ne oferă ajutor cu compasiune şi la timpul potrivit. Totuşi El nu Se găseşte în aceeaşi stare ca noi, deoarece El este „fără păcat” (Evrei 4:15).

Evrei 2

18. Şi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.

Evrei 5

2. El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.

7. El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,

Evrei 4

15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Peste casa lui Dumnezeu. În calitatea sa de Mare-Preot, Isus nu slujeşte ca parte a comunităţii credincioşilor, aşa cum a slujit Moise, de exemplu; ci El slujeşte „peste” noi, fiind „credincios ca Fiu peste casa lui Dumnezeu” (Evrei 3:6). Hristos Se bucură de autoritate deplină în mijlocul sfinţilor Săi.

Evrei 3

6. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Ca şi noi. Deşi era divin ca origine, El nu a beneficiat de drepturi exclusive. El a fost ispitit „ca şi noi” (Evrei 4:15). Ispitele la care a fost supus în pustia Iudeei ne arată că a fost ispitit pe plan fizic, mintal şi spiritual (Matei 4:1-11).

Evrei 4

15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Matei 4

1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul.

2. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.

3. Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.”

4. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului

6. şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”

7. „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.”

8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:

9. „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”

10. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

11. Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

Pentru noi. Hristos Se înfăţişează în sanctuarul ceresc, înaintea lui Dumnezeu, „pentru noi” (Evrei 9:24) şi mijloceşte „pentru noi” (Evrei 7:25). Mulţumim lui Dumnezeu că avem un Reprezentant divin care să Se înfăţişeze la judecată în locul nostru!

Evrei 9

24. Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.

Evrei 7

25. De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei.

Isus este în ceruri „pentru noi”. Ce înseamnă aceasta? Ce încurajare şi asigurare poţi găsi în acest adevăr minunat?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 105

 

1. Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!

2. Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!

3. Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!

4. Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat faţa Lui!

5. Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui,

6. sămânţă a robului Său Avraam, copii ai lui Iacov, aleşii Săi!

7. Domnul este Dumnezeul nostru: judecăţile Lui se aduc la îndeplinire pe tot pământul.

8. El Îşi aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om,

9. de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac;

10. El l-a făcut lege pentru Iacov, legământ veşnic pentru Israel,

11. zicând: „Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire care v-a căzut la sorţi.”

12. Pe atunci ei erau puţini la număr, foarte puţini la număr, şi străini în ţară;

13. mergeau de la un neam la altul şi de la o împărăţie la un alt popor;

14. dar n-a dat voie nimănui să-i asuprească şi a pedepsit împăraţi din pricina lor.

15. „Nu vă atingeţi de unşii Mei – a zis El – şi nu faceţi rău prorocilor Mei!”

16. A chemat foametea asupra ţării şi a tăiat orice mijloc de trai.

17. Le-a trimis înainte pe un om; Iosif a fost vândut ca rob.

18. I-au strâns picioarele în lanţuri, l-au pus în fiare,

19. până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el şi până când l-a încercat cuvântul Domnului.

20. Atunci împăratul a trimis să-i scoată lanţurile, şi stăpânitorul popoarelor l-a izbăvit.

21. L-a pus domn peste casa lui şi dregătorul tuturor averilor lui,

22. ca să lege după plac pe domnitorii lui şi să înveţe pe bătrânii lui înţelepciunea.

23. Atunci Israel a venit în Egipt, şi Iacov a locuit în ţara lui Ham.

24. Domnul a înmulţit pe poporul Său foarte mult şi l-a făcut mai puternic decât potrivnicii lui.

25. Acestora le-a schimbat inima, până acolo că au urât pe poporul Lui şi s-au purtat mişeleşte cu robii Săi.

26. A trimis pe robul Său Moise şi pe Aaron, pe care-l alesese.

27. Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham.

28. A trimis întuneric şi a adus negura, ca să nu fie neascultători la cuvântul Lui.

29. Le-a prefăcut apele în sânge şi a făcut să le piară toţi peştii.

30. Ţara lor a forfotit de broaşte, până în odăile împăraţilor lor.

31. El a zis, şi au venit muşte otrăvitoare, păduchi pe tot ţinutul lor.

32. În loc de ploaie le-a dat grindină şi flăcări de foc în ţara lor.

33. Le-a bătut viile şi smochinii şi a sfărâmat copacii din ţinutul lor.

34. El a zis şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr,

35. care au mâncat toată iarba din ţară şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor.

36. A lovit pe toţi întâii născuţi din ţara lor, toată pârga puterii lor.

37. A scos pe poporul Său cu argint şi aur, şi niciunul n-a şovăit dintre seminţiile Lui.

38. Egiptenii s-au bucurat de plecarea lor, căci îi apucase groaza de ei.

39. A întins un nor, ca să-i acopere, şi focul, ca să lumineze noaptea.

40. La cererea lor, a trimis prepeliţe şi i-a săturat cu pâine din cer.

41. A deschis stânca, şi au curs ape, care s-au vărsat ca un râu în locurile uscate.

42. Căci Şi-a adus aminte de cuvântul Lui cel sfânt şi de robul Său Avraam.

43. A scos pe poporul Său cu veselie, pe aleşii Săi în mijlocul strigătelor de bucurie.

44. Le-a dat pământurile neamurilor, şi au pus stăpânire pe rodul muncii popoarelor,

45. ca să păzească poruncile Lui şi să ţină legile Lui. Lăudaţi pe Domnul!

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO