duminică, 17 noiembrie 2013
0

Isus, Mare-Preot

 

Studiul 8 – Trimestrul IV

Duminica , 17 noiembrie 2013

 

Epistola către evrei este cartea din Noul Testament care ne vorbeşte cel mai mult despre slujirea Domnului Hristos ca preot. Fundamentul ei vechi-testamentar constă din două versete din Psalmul 110. Versetul 1 este citat pentru a atesta faptul că Hristos este înălţat deasupra tuturor, fiindcă S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu. Tema aceasta reapare, subliniind divinitatea şi mesianitatea lui Isus (Evrei 1:3; 4:14; 7:26; 8:1; 12:2). Versetul 4 este citat pentru a demonstra că preoţia lui Hristos a fost prefigurată de Melhisedec (Evrei 5:6).

Psalmii 110

1. (Un psalm al lui David.) Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”
4. Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.”

Evrei 1

3. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

Evrei 4

14. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.

Evrei 7

26. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri,

Evrei 8

1. Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri

Evrei 12

2. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Evrei 5

6. Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.”

1. Sub ce aspecte este Domnul Hristos preot „în felul” sau „după rânduiala” lui Melhisedec? Compară Geneza 14:18-20 cu Psalmii 110:4 şi Evrei 7:1-3.

Geneza 14

18. Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.
19. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului.
20. Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

Psalmii 110

4. Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec.”

Evrei 7

1. În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt – care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat,
2. care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”;
3. fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu – rămâne preot în veac.

Biblia nu ne oferă multe informaţii despre Melhisedec, dar putem găsi multe asemănări cu Isus. Melhisedec este împăratul Salemului (Salem = „pace”; prin urmare, el este „împărat al păcii”). Mai mult, numele său înseamnă „împărat al neprihănirii”, cu referire la caracterul său. Existenţa sa nu este ancorată în istorie, fiindcă nu sunt precizaţi nici strămoşii, nici urmaşii lui, nici anul naşterii sau al morţii. De aceea, el pare a nu avea nici început, nici sfârşit. El este, totodată, „preot al Dumnezeului Celui Preaînalt”. Preoţia lui este superioară rânduielii levitice, deoarece Levi i-a dat zecime lui Melhisedec prin Avraam, strămoşul lui (Evrei 7:4-10). Aşadar, Melhisedec este un excelent „tip”, sau prefigurare, a lui Hristos.

Evrei 7

4. Vedeţi bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!
5. Aceia dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam.
6. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele.
7. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare.
8. Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva despre care se mărturiseşte că este viu.
9. Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam;
10. căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.

Totuşi Domnul Hristos este mai mult decât atât şi mai mult şi decât Aaron, primul mare-preot din Israel. Evrei 5:1-4 prezintă la modul ideal câteva condiţii ale funcţiei de mare-preot: chemarea divină, rolul de reprezentant al oamenilor, mijlocirea înaintea lui Dumnezeu, compasiunea şi aducerea de jertfe pentru oameni şi pentru sine.

Evrei 5

1. În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
2. El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.
3. Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale norodului.
4. Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.

Apostolul arată că Hristos este noul Mare-Preot, care nu numai că îndeplineşte toate aceste condiţii, ci le şi îmbogăţeşte. El face parte dintr-un ordin superior chiar şi ordinului preoţesc al lui Aaron. El a fost fără păcat, a fost ascultător în toate şi nu a avut nevoie să aducă o jertfă pentru Sine. Mai mult, El Însuşi a fost jertfa – cea mai desăvârşită jertfă posibilă.

Isus a împlinit atât cerinţele ordinului preoţesc al lui Aaron, cât şi pe cele ale ordinului lui Melhisedec mai bine decât oricare mare-preot care a existat vreodată. Ambele tipuri s-au întâlnit cu antitipul lor în Hristos.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 102

 
1. (O rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea şi s-ajungă strigătul meu până la Tine!
2. Nu-mi ascunde faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!
3. Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
4. Inima îmi este lovită şi mi se usucă întocmai ca iarba; până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
5. Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6. Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături;
7. nu mai pot dormi şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
8. În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei, şi potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9. Mănânc ţărână în loc de pâine şi îmi amestec lacrimile cu băutura,
10. din pricina mâniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat departe.
11. Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
12. Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
13. Tu Te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le e milă de ţărâna lui.
15. Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pământului, de slava Ta.
16. Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul şi Se va arăta în slava Sa.
17. El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
18. Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul care se va naşte să laude pe Domnul!
19. Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20. ca să audă gemetele prinşilor de război şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
21. pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele Lui, în Ierusalim,
22. când se vor strânge toate popoarele şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.
23. El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele.
24. Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!”
25. Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba.
27. Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
28. Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO